h1

Politica, o mare tribună

Noiembrie 30, 2009

În ultimele săptămâni, doar politică. La televizor, numai discuţii despre discuţii politice. Ziarele doar despre candidaţi. Talk-show-uri cu scandaluri şi certuri pe cine e mai puţin corupt, care e răul cel mai mic pe care aspiră fiecare român să-l voteze mai cu repeziciune.

Toţi cunoscuţii şi necunoscuţii te întreabă cu cine votezi, aproape înainte să-ţi dea bună ziua. Ştirea odată aflată face toţi banii. Pardon, tot scandalul (care urmează). Ai îndrăznit să spui că nu ştii dacă votezi? Păi ce fel de cetăţean eşti tu care nu îţi îndeplineşti datoria faţă de patrie? Apropo, parcă terminasem cu perioada aceea în care te căuta dacă nu mergeai la vot. Şi parcă trecuseră de atunci 20 de ani. Sau mi se pare mie, înseamnă.

Şi datoria pe care o are patria faţă de mine există undeva? Atâta vreme cât acesta e un drept, şi nu o obligaţie, da, rămân cetăţean al acestei ţări, indiferent de ce le-ar suna bine unora şi ce ar vrea să impună altora. Drepturile de român sunt aceleaşi pentru că m-am născut în aceeaşi ţară, respect regulile ei, figurez în acte şi plătesc impozite şi taxe. Nu în vot stau cetăţenia sau drepturile mele de român. Nu au cum.

Ai îndrăznit să spui că votezi cu alt candidat decât cel cu care vorbeşti? Păi, să ne fie cu iertare, ţi se reproşează că nu gândeşti, că nu ştii, că nu eşti informat, că eşti împotriva României, că nu deosebeşti răul cel mare de răul cel mic (mult preferabil celuilalt), ca şi cum am putea vorbi în politica noastră de vreun astfel de rău. Să ne fie cu logică, dar, în politică, răul nu mai are grade de comparaţie, pentru că este deja la superlativ absolut.

Timp de 20 de ani, am avut timp toţi să vedem fiecare partid din cele vehiculate şi acum încercând să promită, să se prefacă, încercând să fure astfel încât să nu ştie nimeni că ei sunt cei care au furat etc. Nu cred că mai sunt secrete în această privinţă.

Aşadar, de ce toată agitaţia, de ce toţi nervii puşi pe masă la fiecare pomenire a vreunui nume de politician ca şi cum ne-am da acum de ceasul morţii să salvăm ţara din ghearele vreunui monstru şi s-o dăm lui Greuceanu sau Prâslea? Care e Prâslea? Că nu-l zăresc…

Am devenit tot atât de pasionali şi de înfierbântaţi precum suporterii în tribunele meciurilor de fotbal care strigă până la epuizare stindardul uneia dintre echipe. Am devenit la fel de fani şi de înnebuniţi să demonstrăm logica celor crezute de noi, ca şi cum am chiar avea opţiuni între care să alegem. Chemăm pe toţi la fântână ca şi cum am avea apă în ea…

Să fim serioşi… Mai mult decât o rece şi satirică analiză a faptelor lor, mai mult decât o matematică distractivă (în cel mai bun caz), mai mult decât un râs amar la adresa lor, nu prea avem ce face în privinţa politicii. Putem merge să votăm , putem spune pe cine alegem şi de ce, dar mai mult de atât, pentru care ideal măreţ…?

Poate unii ştiu piesa Pigs a formaţiei Pink Floyd de pe albumul Animals. Ah, ce potrivire. Şi aceştia se refereau la anumiţi sus-puşi (culmea din capitalism… nu că ar fi preferat comunism, dar…):

Anunțuri

6 comentarii

  1. cu cine ziceai ca votezi? :-))


  2. 😆

    După reclama pe care le-am făcut-o, n-a fi un compliment prea mare pentru cel ales, indiferent cine a fi el, nu? 😀


  3. lor nu le pasa, poti sa-i faci oricum dar sa le pui stampila pe nume. Suntem cifre si-atat…..

    nici eu nu inteleg cum un om cu frica de Dumnezeu poate sa fie atat de inflacarat in sustinerea unui partid, oricare ar fi el…….


  4. Nici eu nu înţeleg; nu pricep cum oameni de asemenea moralitate pot stârni pasiuni de asemenea josnicie. De-asta mă tot mir şi îmi pun întrebări. Iar, după ce am mai văzut şi azi la tv cu protestele, zici că nu suntem normali… Dar deloc…

    Sau poate tocmai de-aia sunt şi pasiunile josnice, că merg pe aceeaşi frecvenţă cu obiectul pasiunii. Şi atunci te gândeşti: ăştia sunt cei pe care lumea îi vede de modele. Ce pot vedea copiii care sunt în perioada căutării de modele…


  5. Camix,

    Deşi ţi s-a făcut poate lehamite, şi mâine e o zi… de vot. Nu e replica finala din „Pe aripile vântului…”

    Deci, ca să fii consecventă cu votarea la primul tur, eu zic să mergi până la capăt! 🙂

    Cu drag.


  6. Adama,
    🙂
    Fost-a şi ziua de vot, nu mi-a făcut nici o plăcere să merg, am intrat mai mult din cauza circumstanţelor. Nici măcar nu mi se pare că am făcut ceva, însă nici altceva nu puteam să fac. 🙂
    Hm, şi în cazul ăsta (că sunt unele cazuri), consecvenţa nu ştiu dacă poartă cu ea vreo calitate. Din păcate, nu văd care ar fi ea în cazul în care ar exista.

    acelaşi drag… 🙂



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: