Archive for Iunie 2010

h1

Criză de acţiune

Iunie 28, 2010

Nu-i de mirare. Fără un program fix care să mă oblige să-mi doresc libertatea, sunt în criză de acţiune.

Nu mă alarmez că se taie 25%. Nici măcar nu m-am bucurat când s-a decis neconstituţională reducerea pensiilor. Nu putea fi nici ea de bine. Orice hotărâre de pe ecran în ce ne priveşte e un semn rău. Doar că în grade diferite. Am ajuns la performanţa de a fi imuni la rău. Probabil pe asta se şi mizează. Nu e bine, asta e clar. Bine acum ar mai fi un război civil.

Dar motivaţia extrinsecă cu care poţi merge la servici este zero pe lângă…

În ultima zi de şcoală, m-am dus să le urez vacanţă plăcută. Ştiam că ar putea fi ultima dată când îi văd. Voiam să se lungească timpul în care mă uitam în ochii lor precum un sirop când adaugi apă şi devine mult, devine interminabil. Deşi anevoie mă uitam.

Greu când m-am depărtat de sala lor. Greu pe hol când păşeam. Strângeam pumnul şi respiram adânc. Ştiam că mă despart de cei care făcuseră învăţământul o insulă unde nu exista oboseală. Politică. Indiferenţă. Mă transformaseră într-o fiinţă pe care n-o mai recunoşteam. Eram vie pentru ei. Veselă să fac mereu mai mult. Trează pentru orice interes pe care l-aş fi putut crea în ei.

Şi pentru a acest mic univers,  aproape că aş învăţa şi o limbă străină. Oricum, ei deja m-au învăţat una. Dragostea de meserie.

Nu-i de mirare. Că scriu despre asta. E criză de acţiune.

UPDATE:

Anunțuri
h1

Nota de sub sol

Iunie 23, 2010

La Cuvinte la schimb, ne şi jucam cu poemele. Nu eram doar serioşi, nici neserioşi în întregime. Ceea ce urmează e un joc. Şi un răspuns unui alt poem, intitulat „Notă explicativă”, în acelaşi ton.

Acum, după urmărirea emisiunii-dezbatere despre libertatea presei de pe Realitatea TV, parcă vine ca o mănuşă:

Nota de sub sol

În cele de acum înainte
Voi încerca să fiu cât mai exact,
deşi mi-e greu să mă pronunţ
într-o astfel de complexă chestiune.
Am analizat documentele
cu privire
cu foarte mare atenţie
în timpul unei şedinţe
şi, îmi permiteţi, domnule,
veţi avea şi dvs cuvântul,
am constatat cu stupoare
că singura concluzie
finală
poate să mai fie
la ora actuală
aceasta.
Bineînţeles că problema
va fi în curând
reanalizată şi recalculată
în conformitate
fără a neglija
partea vătămată.
În consecinţă,
în legătură cu cele de până acum,
am fost foarte clar ultima dată.
Pentru că mă consider o persoană rezonabilă,
decizia finală
O vom lua în zilele care urmează.

h1

Nu duc parlamentari!

Iunie 20, 2010

Se urcă într-un taximetru şi-i spune şoferului:

– La Parlament, vă rog.

– Aha. (şi se uită cu atenţie la client) A, sunteţi Cutărescu? (se întoarce spre volan cu calm) Nu duc parlamentari!

***

Chiar dacă acest dialog este imaginat (deşi posibil, de altfel), situaţia petrecută cu un deputat de Iaşi este aceasta: când a fost recunoscut de către taximetrist, a fost dat jos din taximetru.

Vedeţi nepotrivită reacţia? Ce (alte) reacţii ar trebui să aibă populaţia vizavi de ei? Dacă nu de ei, care ne/ îşi reprezintă interesele, faţă de cine?

%d blogeri au apreciat asta: