h1

Criză de acţiune

Iunie 28, 2010

Nu-i de mirare. Fără un program fix care să mă oblige să-mi doresc libertatea, sunt în criză de acţiune.

Nu mă alarmez că se taie 25%. Nici măcar nu m-am bucurat când s-a decis neconstituţională reducerea pensiilor. Nu putea fi nici ea de bine. Orice hotărâre de pe ecran în ce ne priveşte e un semn rău. Doar că în grade diferite. Am ajuns la performanţa de a fi imuni la rău. Probabil pe asta se şi mizează. Nu e bine, asta e clar. Bine acum ar mai fi un război civil.

Dar motivaţia extrinsecă cu care poţi merge la servici este zero pe lângă…

În ultima zi de şcoală, m-am dus să le urez vacanţă plăcută. Ştiam că ar putea fi ultima dată când îi văd. Voiam să se lungească timpul în care mă uitam în ochii lor precum un sirop când adaugi apă şi devine mult, devine interminabil. Deşi anevoie mă uitam.

Greu când m-am depărtat de sala lor. Greu pe hol când păşeam. Strângeam pumnul şi respiram adânc. Ştiam că mă despart de cei care făcuseră învăţământul o insulă unde nu exista oboseală. Politică. Indiferenţă. Mă transformaseră într-o fiinţă pe care n-o mai recunoşteam. Eram vie pentru ei. Veselă să fac mereu mai mult. Trează pentru orice interes pe care l-aş fi putut crea în ei.

Şi pentru a acest mic univers,  aproape că aş învăţa şi o limbă străină. Oricum, ei deja m-au învăţat una. Dragostea de meserie.

Nu-i de mirare. Că scriu despre asta. E criză de acţiune.

UPDATE:

Anunțuri

14 comentarii

  1. Ah, cât de trist… şi câtă forţă în tristeţea asta! Criză, criză – dar aici se simte un dascăl reloaded! Next level = Homeschooling… Need any extra stamina?


  2. Hmm şi simt ceva de genul ăsta, indeed. că e o tristeţe care învârte cheia la motorul maşinii. să vedem până unde merge. pică bine observaţia ta.
    🙂
    Homeschooling-ul poate fi viitorul de calitate al României, zic unii. teoretic, aş putea fi şi eu de acord. practic nu ştiu de când ar putea începe. Însă în ce mă priveşte – dacă te referi în general – descopăr că nu mi-ar fi suficient pentru a mă trezi şi a mă îndrăgosti. este o nevoie de o diversitate de minţi, trăsături, apucături simpatice (uneori enervante), ticuri (corectabile), priviri afectuoase pentru asta. Asta îmi dă destulă stamina!

    Dacă nu te referi în general, ci la my own, atunci voi vedea când îi voi avea. poate că vor fi supra-suficienţi.

    Apropo, crezi că ar fi un next level homeschooling-ul?


  3. Din păcate, m-am resemnat să nu mai cred în teorie. Practica e decisivă, din cauza timpului nostru limitat şi ireversibil. Nu prea cred să fie un next level… Marius zice că se traduc manuale – probabil din State. Cum se traduc e o poveste probabil nostimă (nu neapărat, dar am destule experienţe vesele cu traducerile în ziua de azi), dar cum se vor implementa de către bieţii părinţi în capetele loazelor mi se pare deja comédie. Autoritatea asupra copiilor nu se decretează, din păcate, iar simţul lor de evaluare este deosebit de fin. Cred că HS pur şi simplu nu merge în orice familie din orice ţară în orice perioadă istorică. Iar faptul că se traduc manualele fără a se „apuca” partea practico-legală de un handle neimaginar mi se pare de-a dreptul îngrijorător, pentru că spune ceva despre simţul practic. Sublim, deocamdată.
    În altă ordine de idei, dacă am avea mai mulţi dascăli ca tine, nu mi-aş face nici un fel de griji pentru viitor. Dar şi domnii Boc, Năstase, doamna Udrea etc. sunt tot reprezentanţi ai dăscălimii… (şi nu doar pentru că ne învaţă the facts of life).


  4. Ca să zic ceva şi din interiorul fabricii de traduceri. Mi s-a cerut la un moment dat să traduc un astfel de manual (pardon o parte a lui) de homeschooling. Prost plătit, normal (deşi nu e normal, dar şi insuficient negociat). Mi se spunea că nu conţine limbaj de specialitate, nu reprezintă dificultăţi, etc. Nu, era doar un manual de geologie curată. nu ştiu pentru ce clasă, dar conţinea suficienţi termeni ca să mă facă să epuizez rapid sursele de acasă şi de internet şi să mă facă să mănânc pământ până la bibliotecă ca să iau Geologie. termeni pe care, de altfel, nu i-aş fi cunoscut nici în română.

    Mi-a folosit totuşi la ceva: mi-am mai îmbogăţit cultura.

    Nu ştiu cum se traduc în general acest fel de manuale, nici ce conţin ele. Am lucrat doar cu această una.

    UPDATE: ps: şi mulţumesc pentru treaba cu dascălul. eşti tu drăguţ.


  5. Nu. Adică sunt, dar nu degeaba. Chiar dacă n-ai şti o boabă de materie, copiii ar avea ce învăţa de la tine, pentru că tu înveţi de la ei, şi asta e cea mai tare lecţie.


  6. Iar ei au un talent deosebit la asta.


  7. Tare-aş fi curios să văd ce a ieşit din manualul ăla… Nu de alta, dar în domeniile tehnice cu contribuţie internaţională (pentru că există şi unele în care numai americanii au făcut ceva notabil) există şcoli de gândire cu noţiuni şi denumiri specifice, nu totdeauna perfect corespondente, iar noi românii am luat câte puţin din fiecare. Îţi dai seama că e strident să întâlneşti un termen care la noi provine din şcoala franceză tradus ca unul din şcoala americană. Sau să calchiezi un termen pentru care există de fapt un cuvânt românesc respectabil. Dar astea sunt subtilităţi, până în momentul în care se ajunge la vreun examen de echivalare – dacă o fi vreodată aşa ceva. Ne înscriem şi noi, încet-încet, pe orbita culturii anglo-saxone şi renunţăm să mai gândim în română. Şi, când vom fi terminat violent de orbitat, ne vom trezi probabil că am greşit traiectoria şi trebuia să gândim în chinezeşte.


  8. Şi eu aş fi curioasă ce a ieşit din manual în final. Am încercat să găsesc mediatizarea, dar se pare că nu au un site propriu. Şi mai ales cum se îmbină mai multe stiluri de traducere într-o singură carte. Deşi e drept că, fiind o carte prea puţin creativă, strict ştiinţifică, având limbaj neutru, şansele de a vedea diferenţe discrepante sunt mai mici. Însă asta fără să iau în calcul dezastrele gramaticale potenţiale sau chiar de înţelegere a textului.

    În privinţa adaptării, ţin minte că aveam măsurile specifice lor (inches, miles) pe care a trebuit să-i convertesc unei credinţe mai est-europene. Însă şi aici, se poate (dacă e să fiu chiţibuşară sau exactă) ca anumite lungimi, greutăţi etc. să difere cu o sutime sau miime de celelalte prin rotunjire. Dar bine ar fi ca asta să fie cea mai mare greşeală.

    În rest, da, cunosc tendinţa de preluare a topicii din limba engleză, la editări dau peste ele destul de des. Sau nerecunoaşterea acelor false friends sau a unor expresii care nu se pot traduce cuvânt cu cuvânt. Dar acestea sunt greşelile obişnuite din traduceri; mai rău e când dai peste traduceri a-româneşti, pe care preferi să le refaci decât să le corectezi, din lipsă de… timp. Vorba ‘ceea: „Vii cu tramvaiul?”, „Nu, mă duc pe jos, că mă grăbesc!”.


  9. It’s OK to feel let down especially if you really ARE let down.
    When things are improving to the OK level you’ll agree with the singer: you’ll want more.
    Sometimes DOWN is just a place for a new and better START.
    Take courage. The show must go on 🙂


  10. Welcome, Sam.
    No, I don’t feel let down at all. „The Beautiful Letdown” is only the title of the album, but the play is „More than Fine”, which thoroughly describes my attitude and mood during this whole past school year.
    🙂
    This was the best I have got since I started working.

    Of course we always want more. Maybe that’s why it’s wise we don’t always get it. I declare myself more than satisfied if I get it just the same next year. nothing more, just the same.
    🙂


  11. Too late! Trebuia să-i laşi pe toţi repetenţi…


  12. Ăămm, hmm, … 🙂 adicătelea pe cine? Pe traducători? Stăi, stăi aşe că noi scriam de traduceri şi editări în ultimele replici. Şi cu.. traducătorii n-am… adică n-am, adică nu.., adică cel puţin eu nu.. poci da note traducătorilor (doar când mă întreabă şefu dacă îi recomand pe mai departe).


  13. Are you kidding me? Era o codiţă la „just the same as last year”! Sea watt eye mint??? (the green, camix-reloaded ice, off coarse, ăştia mint clar!)


  14. OO, man! You’re the man!
    Atunci consideră că n-am zis nimic. I thought you were tired (anyway, not tyred!)

    Păăăi, nu ei pleacă din şcoală, ci eu. Deci e mai uşor: o singură persoană tre să rămână repetentă. Să văd dacă-mi iese. Codiţa pe undeva.



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: