h1

Any day now

Iulie 10, 2010

La urcarea în vapor, veniseră să mă conducă. Făceau glume, ca de obicei.

– La anul?

Nu ştiam ce să spun. Nu voiam să răspund la întrebare. Dacă le spun care sunt şansele mai mari, mă iau tristeţile auzindu-mă cum le afirm. Dacă le spun că lupt pentru ei, va suna ca un discurs de Braveheart. Va părea patetic, iar patetismul sună întotdeauna penibil.

– Numai dacă mă bat. Dar nici aşa nu ştiu dacă iese.  Nu ştiu decât peste câteva zile.

– Vă sunăm.

– Do that.

Îmi întinde mâna. Mai sunt secunde până să pornească din loc vaporul. Noi stăm cu mâinile încleştate peste bord.

Dintro-dată încep să se desprindă. Întreb brusc:

– Pleci acum?

– Nu, mai stau până porneşte.

Deci porneşte deja. Tu mă priveşti franc. Ochii, nu vreau să uit ochii. Nu-mi pot permite să-i uit.

Se mai desprinde puţin. O să uit momentele mai puţin reuşite. Oricum, cele bune le scufundă de câteva zeci de ori.

Doar vârfurile degetelor se mai ating. Vin doar dacă Cerul mă vrea înapoi. Ce puţin mai este până aflu.

– Ah, deja?

Ochii. Măcar ochii.

Anunțuri

6 comentarii

  1. Multe vrei tu dintr-un text scurt! 🙂
    Adică să nu pleci, să se-ntâmple ceva, să mai stea pe loc vaporul, să nu se desprindă mâinile din încleștare și să nu se piardă intensitatea privirii…
    Un fel de: și dacă vaporul va pleca, ceva concret, tangibil rămâne. Nici timpul nu va avea un cuvânt de zis.
    Eu, tu, voi… aici văd o joacă de-a persoanele.
    Dar să nu uităm că mai este și el – vaporul, și El – dacă va vrea Dumnezeu.
    Păi, să fie cum vrea!

    Restul e literatură.


  2. Sigur că vreau multe (sper că nu prea multe). Ca în orice PA, nu? Bine, textul ăsta nu are pretenţie de PA, e cam lung pentru aşa ceva, cred.
    Nu se ştie ce putere are timpul, timpul nu poate fi bătut, din păcate. Ar fi mai uşor dacă ar putea fi. Dar întotdeauna va exsita bătălia cu el. Măcar să ştii că încerci.
    Să fie cum vrea, da. Oricum nu-I pot sta împotriva.


  3. Mie îmi cam place patetismul… Ce poate fi mai patetic decât o privire fără cuvinte? A, da, poate un vis.


  4. Atunci, cool!
    Oricum, mă întreb ce am fi fără priviri. Acolo găseşti uneori răspunsurile la întrebările pe care nu ai curajul să le pui. Sau validarea ca reale sau mincinoase a frazelor ce le scoatem.


  5. Ar rămâne şi altele la îndemână… Uite, de exemplu, o carte patetică este şi Numele meu fie Gantenbein de Max Frisch. Acolo unul dintre personajele principale este orb (sau a hotărât într-o bună zi să se poarte de parcă ar fi orb). Fiecare sunet, sau lipsa lui, fiecare tensiune a atomilor din preajmă, fiecare arsură a ochilor pe care nu-i vezi, fiecare gând pe care ţi-l închipui – toate ţin loc de ochi.
    Cel mai mult mi-ar părea rău de ceea ce se vede cu coada ochiului. Sunt situaţii, chiar destul de frecvente, în care simt că trebuie să evit o privire directă, care ar chinui, sau ar schimba, ar face să se ascundă ceva, sau ar cere o faţadă, o bravadă, o mască.


  6. Îmi amintesc aşa de cel puţin două filme (preferabil ar fi fost de cărţi haha) care îi seamănă cărţii ăsteia. Dar despre drama lipsei auzului iaşte ceva? Aşa, un fel de viaţa fără muzică. ar fi de aceeaşi dramă pentru mine.

    cu coada ochiului am păţit-o. dar precis fiecare. şi nu numai prost. vezi şi admiraţii care se tem de privirea directă.



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: