Archive for Noiembrie 2010

h1

Câteva feţe

Noiembrie 26, 2010

Ironie, ironie, toată lumea te apără şi pretinde că te cunoaşte, că le eşti cea mai mare prietenă. Şi cei mai mari apărători ai tăi nici nu îţi văd vreun defect. Ce să mai discearnă între ironie de bun gust şi simţ şi ironie de tupeu.

În afară de a-ţi arăta superioritatea şi lipsa de preţuire prin ironie şi sarcasm, nu prea văd alt câştig, dat fiind faptul că a-ţi demonstra punctul de vedere şi a te face înţeles nu poate fi un motiv, pentru că poţi obţine acestea şi printr-un altfel de discurs. Iar cei care se dau de ceasul morţii să scoată ironia basma curată caută, de obicei, pretext să poată dispreţui mai departe. Să nu li se reproşeze că nu iubesc. Pentru că nu pot. Iar a iubi nu înseamnă a fi de acord neapărat. A iubi nu înseamnă nici măcar a tăcea atunci când nu eşti de acord. Nu neapărat. Dar înseamnă să nu provoci la mânie. Mă gândesc că nu e necesar să vin cu referinţă.

Iar atunci când te arăţi dezgustat şi dezamăgit de acest fel de a relaţiona, ţi se spune că, de fapt, problema este a ta, că nu suporţi ironia din cauza mândriei personale, că ai atitudine molatecă, nehotărâtă, că nimănui nu-i place să fii căldicel, că nu e normal să fii atât de drăgăstos când nu e cazul. Când e cazul hotărăsc alţii pentru tine, nici o problemă. Dacă dimpotrivă, răspunzi în acelaşi ton ca ei, insulţi, jigneşti, nu poţi vorbi frumos, eşti o ruşine pentru omenire. Îmi este convenabil, e bun. Nu-mi este convenabil, lucru prost, trebuie aruncat. Mill, where are you? Credeam că nu ai ce căuta în comunităţile unde dragostea trebuie să fie stăpână.

Deci nu ştiu atunci cine sunt cei lezaţi în mândria lor…

Dacă Isus a fost dur cu cei din vremea Lui, înseamnă că s-a dat dezlegare la duritate şi tot omul care voieşte, nu mai trebuie să se controleze, nu mai trebuie să fie atent să nu facă pe celălalt prost (că un om se poate omorî şi în cuvinte; nu e necesar să vin cu referinţă nici aici, mă gândesc), poate să acţioneze exact cum îi spune cugetul cel aprins şi întărâtat de cei care îndrăznesc să nu urmeze aceeaşi doctrină ca a lor. Ca şi cum am fi devenit peste noapte Dumnezei şi deţinem aceleaşi atribute ca El. Înseamnă că sfinţenia ne caracterizează precum ironia, bag seama. Sau nu aşa trebuie calculat, că nu e convenabil.

Care ar trebui, în acest caz, să fie limita indecenţei, lipsei de control până la care o putem numi justificată dacă este sub stindardul (aşa-spus) corect? Cât de dur, violent, sever pot fi fără a trebui să-mi fie ruşine că încerc să mă şi îndreptăţesc?

h1

Dacă poţi

Noiembrie 20, 2010

Unii sunt nebuni din naştere, de ei e mai ferice că poate nici nu realizează că sunt nebuni. De aceştia e cel mai ferice. Pe alţii (pe mine, bunăoară), îi înnebunesc cetăţenii pe parcurs; doritorii de dreptate desăvârşită, însă nu de cea constatată de exteriorul obiectiv, ci de dreptatea autoproclamată, indiferent de starea lucrurilor de fapt, indiferent de contradicţiile (or fi paradoxuri aparente, nu?) pe care le rostesc cu aceeaşi fermitate. Adică de ce să nu crezi că poate fi şi albă, şi neagră?

Bunăoară,

**

d-na Smith: Sărmana Bobby!

dl. Smith: Vrei să spui sărmanul Bobby.

d-na Smith: Nu, eu mă gândesc la nevasta lui. O chema ca pe el: Bobby. Fiindcă aveau acelaşi nume, când îi vedeai împreună nu puteai şti care este el şi care este ea! Numai după ce a murit el s-a putut face deosebire. Dar şi acum, sunt încă mulţi care o confundă cu mortul şi o condolează. Tu o cunoşti?

dl. Smith: Am văzut-o o singură dată, întâmplător, la înmormântarea lui Bobby.

d-na Smith: Eu n-am văzut-o. E frumoasă?

dl. Smith: Deşi are trăsături regulate, nu se poate spune despre ea că e frumoasă. E prea înaltă şi prea voinică. Trăsăturile ei nu sunt regulate, dar se poate spune despre ea că e frumoasă. E cam prea scundă şi prea slăbuţă. E profesoară de muzică.

**

Adică dacă ei pot, alţii de ce nu? Ăştia din neputinţă, alţii din prea mare putinţă. Deci dacă poţi, de ce nu?

%d blogeri au apreciat asta: