h1

Nu, mulţumesc!

Decembrie 3, 2010

Nu, mulţumesc. Mulţumesc pentru îndrumări, şederi, certări, cercetări, strigăte, degete arătate. Mulţumesc şi în cealaltă parte pentru un spaţiu atât de larg încât este suspect de… necontrolat de vreo Mână.

Nu particip la o întrecere de tragere a funiei în stânga sau dreapta, unde câte două echipe îşi adună forţele ca să contrabalanseze greutatea. Cu cât mai numeroşi sau antrenaţi într-o parte, cu atât mai bine pentru ei. Nu mă invitaţi în concurs, mă interesează atât de puţin această izbândă. Cu asemenea miză. Cu asemenea metodă. Nu, mulţumesc, consideraţi-mă afară din acest joc, nu am nevoie de nici un trofeu oferit aşa. O fi semn de conştiinţă slabă pentru unii, lipsă de convingere, de certitudine, dar eu mă simt încredinţată că acest concurs nu se duce pentru El şi, mai mult ca altădată, cred că 2 echipe sunt prea puţine. Îmi aminteşte de vremea interbelică…

Prefer să înaintez cu barca fără faruri de mare contruite de om. Induc în eroare. Ele nu ştiu decât drumul până la ele. Dar ele nu sunt o finalitate. Drumul meu e mai departe de ele, iar ele nu ştiu drumul într-acolo.

Am ziua stâlpul de fum, iar noaptea – cel de foc. Şi putere să navighez îmi dă Cineva în fiecare minut.

Anunțuri

8 comentarii

  1. Imi place drumul pe care l-ai ales si calauza ta de zi si de noapte. Unde mergem e mai frumos decat credem dar credinta, chiar daca nu isi cunoaste patria, ne va duce acolo.


  2. Da, uneori chiar face bine să „nu ştii” cu atât de multă precizie unde exact pe hartă e drumul (că de fapt nimeni nu ştie); mai trebuie lăsat şi loc de manifestare după bunul Lui plac. Că nu dă El socoteală nimănui – nici măcar logicii noastre – cu felul în care alege să se manifeste.


  3. Mai vechi postul da’ ca vinul… Dumnezeu sa ne calauzeasca pe fiecare in parte. Ai mai crescut, Cami… 😉


    • 71gânduri,
      mulţumex! Şi mulţumex şi că ai intrat în „cramă” (mi-ar plăcea mie să merite denumirea!), te invit, ia, pe un fotoliu!
      Da, să ne călăuzească El, călăuzirea Lui ar trebui să „facă” toată călătoria.


  4. Eclesiastul 7:5
    Mai bine sa asculti mustrarea inteleptului decat sa asculti la cantecul celor fara minte.

    Uneori trebuie sa asculti mustrarea celor din jur pentru ca nu o fac cu rea vointa ci pentru simplul fapt ca te iubesc 😉


    • Emana,

      am ascultat. Mai dinainte chiar cu câţiva ani de a-ţi vedea comentariile prin blogosferă (şi mult înainte chiar şi de episodul ăsta virtual), chiar din postura de admirator, nu sunt un outsider ca să nu ştiu de ce am această poziţie (prin care m-am delimitat şi de unii, şi de alţii)

      Apoi, în această ecuaţie cred că Înţelept e doar Unul şi, dacă pe El nu-L găseşti fără ei, e destul de inutil şi cu ei. Plus că e foarte complicat să vezi care e înţelept (dacă o fi vreunul) şi care e cel fără minte.

      Cred că aruncăm mult prea uşor cu vorbe de asemenea grad, indiferent de unde sunt scoase! Nu am devenit dumnezei încă. Şi nu cred că Biblia sau Dumnezeu o fi cea/Cel care ne îndeamnă să ne arătăm astfel dragostea faţă de ei şi faţă de El, spunându-le că sunt nebuni.

      Iar lucrul care mie mi-e foarte limpede e că dacă oamenii nu pot sau nu ştiu iubi pe cei pe care îi văd (spunându-le acel Adevăr sau adevăr [nu văd nici un motiv pentru care Adevărul şi Dragostea s-ar exclude reciproc]), cum m-ar putea convinge că Îl iubesc pe Cel pe care nu-L văd while doing it?


      • Camix,

        Nu mi-o lua in nume de rau aceasta conversatie te rog 🙂

        Pentru mustrarile facute de oameni cred ca Dumnezeu a lasat niste exemple in Biblie.

        Daca incepem cu copiii, care sunt inca sub autoritatea parintilor, in Deuteronom 21: 18-20 vedem un exemplu care nu se poate aplica ad literam in ziua de astazi. Atat timp cat suntem mici, dependenti de parinti, Dumnezeu a instituit aceasta pozitie ierarhica a parintilor de care trebuie sa ascultam atat timp cat nu ne indeamna la pacat pentru ca acest lucru cere Dumnezeu de la noi.

        Ceva oarecum asemanator se intampla apoi cu cei care au iesit de sub autoritatea parintilor si procedeul este descris in Matei 18 15:20.

        In multe alte locuri din Biblie suntem indemnati ca atunci cand aproapele nostru greseste sa il mustram cu dragoste si sa il ajutam sa se ridice.


  5. Nu am ce să iau în nume de rău. Am explicat ce cred şi de ce.
    Nici nu am susţinut că mustrările nu ar trebui să existe, ci să ţinem cont de cine le face, ce spune şi cum le spune.



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: