h1

Un conDamnat

Ianuarie 5, 2011

Cornelius Dupree, condamnat la 75 de ani de închisoare pentru jefuirea şi violarea unei femei, a fost eliberat acum, după 30 de ani pentru că s-a ajuns la concluzia că s-a făcut o greşeală (ce mai greşeală…). Testele ADN au fost cele care au demonstrat nevinovăţia bărbatului american. Se pare că, dintre toţi condamnaţii pe nedrept, acesta a fost închis perioada cea mai îndelungată. Părinţii lui au murit în acest timp…

Versiunea pentru sceptici: un puşcăriaş (nu importă cine, poţi fi chiar tu…) a fost găsit nevinovat după 30 de ani de stat în închisoare.

Ce se întâmplă cu compensarea timpului petrecut departe de ai lui? Ce i-aţi dori unei astfel de justiţii (păi, şi la americani?)? Sau ce credeţi că ar fi normal să i se ofere ca… aşa-zisa compensare?

Ce aţi fi făcut timp de 30 de ani, ştiind că plătiţi pentru altcineva şi poate nu veţi mai fi eliberaţi?

 

PS: Nu sunt întrebări retorice.

Rog să nu daţi răspunsuri „din cărţi”.

Anunțuri

12 comentarii

  1. Cum adică, din cărţi? Tarot? Nu folosim, vecină, că suntem dreptmăritori creştini!
    Apăi ce să zic şi eu, vecină, cu una victima inosente de la hustisia el nonfuhitivo? Nu cunosc statistici oficiale (şi chiar dacă le-aş cunoaşte, pe unele nu le-aş crede), dar am impresia superficială că la un calcul sumar al pătratului zilelor de închisoare făcute pe nedrept supra radical din zilele de închisoare făcute pe drept, totul la puterea lui Obama supra sumă din puterile lui Băsescu, Iliescu şi Constantinescu (paranteză) la pătrat, USA iese rău de tot faţă de Romania, cu o chestie mică, mică de tot. Deci, conform acestui indicator universal al dreptăţii justiţiei, a lor e mult mai dreaptă, chiar dacă a noastră se lungeşte ani de zile pentru orice pricină de păruială la magazinul sătesc, ori jaf la coteţul armat cu azbociment, ori furt de lemne de foc cu tot cu Trabantul-magazie. Unde pui că a lor nu te trimite după sentinţe la Strasbourg! În privinţa timpului compensatoriu, cred că USA are resurse suficiente să-l facă pe amărâtul respectiv şi pe alţii ca el să trăiască într-un an cât un amărât similar de la noi în cincisprezece (numai să ţină la băutură, desigur). Se poate dacă vrei în USA poţi! (pune mata virgulele vecină, că eu sunt puţin confuz sub influenţa cenaclului teologic de la căminul cultural din Bratca). În, consecinţă, în vreo doi, ani, de zile Dupreu al, matale vecină dragă vecină, se va simţi atât de fericit în comparaţie cu… n-am acu, un, exemplu de nedreptate, neaoşe, mă gândesc că poate, Dan Diaconescu, sau, Vadim că tocmai ce a, dat decât, cu, apă, peste autorităţile, STATULUI şi va, pătimi ani, grei la pârnaie nevinovat săracul… și cum ziceam vecină, dragă, vecină, va fi aşa de fericit prin contrast că, va renunţa singur la compensare şi se va hotărî, să moară, necompensat.
    Apăi ce să fac şi eu, vecină dragă 30 de ani la mititica chit, că aş fi normal, nevinovat? Păi aş juca barbut la bursă capace fotbal cu nasturi skanderberg (sau cum, se zice la coniacu ăla?) cu vecinii de celulă, asta dacă ar fi oameni rezonabili şi restrânşi, în comportament. Altfel aş încerca, să-mi prezerv fecioria sau ce aş mai avea şi eu disponibil la data, comutării pedepsei capitale în pedeapsă cu, închisoarea, căci speranţa moare ultima, în puşcărie, şi omul mereu crede că scapă până în ultima clipă chiar dacă mai are puţin de trăit în libertate da măcar să fie în USA!


    • Errasmum humare, iesti! CONTRAST, vecină CONTRAST, ca la matale pe blog unde e totul, alb pe negru (nu, ca la închisorile federale din USA!)


      • Errasmus (ÎN)humare cred că este la ora asta!
        Ştii, Contrast este şi o trupă cântăreaţă de felul ei şi nu e din America! Ca să vezi. E de-ai noştri, adicătelea neaoşi. Într-o vreme îmi plăceau vreo două piese pe care nu le mai găsesc, dar uite o alta:


    • Cărţi (T)Ratate chiar!
      La noi durează o veşnicie, dar uite că şi la ei a durat maratonul cela cu O J Simpson (by the way, parcă scăpase şi cred că nu era cazul), da’ recunosc că oalele astea e justificat să ia mai mult decât azbocimentul (cum le poţi găsi! uitasem cât de haios e cuvântul ăsta „neaoş” românesc). Ecuaţia aia sună bine, mai ales că nu l-ai lăsat pe dinafară pe Băsescu (poate bea Scandic la ora asta).
      Uite, virgulele le pun aşa: „USA dacă vrei poţi!” Totuşi, cred că ai uitat elementul de bază: „nu”. Anume, urmează restul cuvintelor: „NU se poate în!”. MultE sE chinuiE să intrE şi nu poatE! Mă rog, baiul lor.

      Am rămas interzisă (bine că nu în trafic) de paharul cu apă în faţa unei somităţi ca respectiva. Nu ştiu cum de s-au gândit să trimită gen feminin unui leu ca CV. Ar fi fost mai nimerit un tigru. Cred că mi-aş fi pierdut pe loc toată discreţia. Dar cine spune că s-au gândit, de fapt?


      • Nu ai cum să înţelegi exact prin ce trece o astfel de victimă colaterală a dreptăţii omeneşti. Pe de altă parte, sincer, un sistem juridic având mecanisme de corecţie în stare să recunoască public o asemenea eroare după atât de mult timp, mi se pare cam la limita superioară a ceea ce pot face oamenii cu mintea şi inimile lor. Că într-un astfel de sistem sunt greşeli, discriminări grosolane, prea multe portiţe de scăpare alături de posibilitatea condamnării la moarte sau închisoare pe viaţă ş.a.m.d. mi se pare un lucru de neocolit. Dar principiile sunt mult mai principii, fermele sunt mult mai ferme, atitudinile sunt mult mai umane şi minţile sunt mult mai limpezi decât pe alte meleaguri de tristă şi kafkiană vieţuire. Iar în privinţa suferinţei cauzate, chiar n-avem cum să ştim, fiind creştini, dacă nu cumva a fost salvatoare.


  2. Poate fi şi salvatoare, dar mă gândesc că, pentru asta, e necesar ca victima să fie copil de-al Lui astfel încât toate să lucreze spre binele lui. În privinţa celor ne-ai-Lui, nu există vreo ganraţie în sensul ăsta. Pentru cei ne-ai-Lui suferinţa i-ar putea pierde mai rău sau vorba nu-mai-ştiu cui (şi o parafrazare foarte aproximativă): suferinţa te şlefuieşte, dar la final ieşi din ea atât de sfârşit, încât nu te mai poţi bucura de şlefuirea adusă. Abia la recitire îmi dau seama ce pesimist sună ce zic. Sună a CTP!

    Apropo de recunoaşterea unor asemenea erori, în ce condiţii crezi că ar fi dispuşi guvernanţii noştri să recunoască aşa ceva? Cu pistolul la tâmplă? (nu ameninţ pe nimeni, să se noteze!!) Că se pare că încercarea semnalului lui Sobaru e ca apa e udă…


    • Poate în condiţii de campanie electorală?
      Dar nu neapărat conductorii şi vatmanii noştri ar trebui să recunoască erori individuale, ar fi oricum ceva simbolic şi fără efect practic. Ei sunt chemaţi (cam de multişor) să gândească şi să construiască un sistem care să funcţioneze cât de cât nestrigător la Cer. În schimb, noi am rămas de gât cu sistemul sovietic în care judecătorii dictează grefierilor interpretarea declaraţiilor martorilor. Nu ţi se pare că s-a consemnat bine şi că ai spus de fapt cu totul altceva? Dacă ai un avocat „obraznic”, se va lupta să schimbe consemnarea, dacă nu aşa rămâne. Din inamovibilitatea magistraţilor am păstrat numai ce-i mai rău – sunt imuni la aproape orice, indiferent ce-ar face, sunt o castă intangibilă în care dinozaurii şi-au lăsat puii vătafi pe moşie. Şi ce? Vrea cineva să schimbe ceva?


      • Hmm, cred că nu la erori individuale mă gândeam, ci la cele de colectiv, la urma urmei este o întreagă echipă care joacă fotbal prin parlament, guvern, primării cu banii noştri. Iar aceste erori odată recunoscute ar avea şi o urmare practică; cel puţin aşa ar trebui, dacă recunoşti greşeli de asemenea dimensiuni, înseamnă că afirmi, de fapt: „sunt incapabil să conduc ţara, o las altuia.” Ceea ce ar însemna că arbitrul e însuşi capul inCAPabil şi întrerupe meciul pentru propria schimbare. Dar, vorba ta, cine vrea să schimbe…

        Altă vorbă: nu cumva se vor sătura tribunele la un moment dat şi vor da năvală peste gard, strângând de gât jucătorii şi arbitrii? Mie mi se pare că ne apropiem vertiginos de aşa ceva…


      • Nici eu nu mă gândeam la erori individuale, dar în campanie se recurge (mai ales de către un curând ne-dispensabil prezidenţiabil) la scenete, câteodată lacrimogene, de pocăinţă şi recunoaştere a diferitelor tipuri de erori şi eşecuri, pentru a rupe gura târgului.
        În privinţa mămăligii, cred că eşti mult prea optimistă…


  3. Da, alea îs fără vreun efect, doar cu defect.
    Not a chance! dacă aştept dintr-un moment în altul cu aparatul la ochi momentul în care pot poza tribuna năvală în teren… Sper că plătesc ăştia bine pentru asemenea instantaee. Că instanţe nici gând.


  4. În clasa a 12 -a aveam mai multe șanse să merg la închisoare decât să rămân în libertatea și îmi aduc aminte ce gândeam atunci.

    În timpul proceselor m-am pocăit.

    Prima dată mi-a fost groază să merg la închisoare dar după ce m-am pocăit m-am gândit că Dumnezeu vrea să fiu o mărturie pentru oamenii de acolo. Probabil că asta aș fi făcut timp de 30 de ani 🙂

    N-a fost să fie… (slavă Domnului).

    Pe de o parte aș fi intrat pe nedrept pentru că și vina altora era pusă pe seama mea. Nu cred că anii pot fi compensați cu ceva…


  5. Sigur că anii nu pot fi compensaţi… nici măcar cu sume de bani, ceea ce probabil i s-a oferit respectivului.
    Deci ai scăpat ca o… cămilă prin urechile acului. Ai primit ocazia s-o iei de la zero. Foarte frumos că, în loc de o viaţă nouă, ai făcut „rost” astfel de două.



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: