h1

Tratament de egoisme

Ianuarie 23, 2011

Când mă simt egoistă şi trec la acţiune, cineva are de suferit. Celălalt, bineînţeles, pentru că îmi suportă semnele de întrebare ca şi cum ar trebui să fie ale lui cu orice preţ. Eu sufăr o eliberare în urma transferului de încărcătură, trimiţându-l asupra celuilalt, care îmi cară bagajele. Dar eliberarea nu e decât temporară şi anume până la întâlnirea cu privirea lui, când realizez că i-am pus în spate un bagaj ce nu-i aparţine şi îi răneşte fiinţa. Într-o clipă, avem doi suferinzi dintr-unul.

Când mă simt egoistă şi nu trec la acţiune, rămâne un singur suferind, adicătelea eu, care până la urmă va găsi într-un fel sau altul ieşirea din scorbură, amintindu-şi că nimic frumos nu se face cu pistolul, iar economia de zgârieturi va fi, sperăm, mai mare. Asta pare cea mai economicoasă soluţie (dar nu mă trag înapoi de la a asculta şi altele), iar pe vremea aceasta de indubitabilă criză, nu ar trebui să ne punem problema de a da altora ceva ce nu au şi nici nu cer.

Anunțuri

8 comentarii

  1. Crizele sunt ciclice nu scăpăm de ele nicicum
    Creștinismul mi-aduce surpriza răsturnării logicii: e mai ferice să dai decât să primești dar în cazul de față nu răspunsuri ci întrebări.
    Nu întrebările împovărează ci răspunsurile.
    Întrebările care vin din lipsă și nu ca ofertă mascată sunt universale, comune tuturor oamenilor. Pune întrebarea ta și nu vei obosi pe nimeni
    trust me 🙂


    • De acord, numai că întrebările (într-o ecuaţie egoistă) nu sunt (doar) informaţionale, ci (şi) demand-itoare for un comportament. Cam la asta făceam referire. Vin din lipsă şi astea, dar nu ştiu cât despovărează.

      Înţeleg şi la ce te gândeşti tu, şi aia poate fi o discuţie bună, mai ales după blogosferisticele încercări de dialoguri cu întrebări care veneau din curiozitate sinceră, dar când au dat de mare aglomeraţie, fiecare a primit câte foarte puţin în traistă.


  2. Întrebările care vin dintr-o nevoie sinceră sunt o mină de aur. Unu, ai șanse să primești un răspuns, doi ai ocazia să afli nivelul de maturitate al interlocutorului. După un răspuns în doi peri pe lângă subiect sau mitraliat îți dai seama că cel din față nu are ceva de dat ci de cerut. Cei mai mulți nu știu să formuleze întrebarea decât dând răspunsuri în stânga și-n dreapta.
    Dacă vrei să crești cam asta e direcția în care cred că merită să crești: în dezvoltarea talentului de a citi întrebările din răspunsuri și de a putea avea astfel o față pentru nickname-ul interlocutorului. După aia e easy for both of you. Egoismul nu mai are suport pentru că altruismul tău l-a scurtcircuitat.
    Semnat profesor emerit în știința băgatului în seamă 🙂


    • Haha, figură cu profesoru şi nu mă deranjează deloc seama în care se bagă, dimpotrivă!

      Ştii ce îmi pare cel mai bine vizavi de observaţiile tale? Că, în aglomeraţia de grăbitori la măturarea întrebărilor de care spui, sunt câţiva grăbitori la ascultarea sufletului celor care întreabă, încercând sinceramente să pătrundă mai aproape de Adevăr. Eu, una mă bucur foarte că, deşi puţini (tot ce e bun vine în doze mici, nu?), am găsit o parte din ei.

      Şi încă un lucru la care mă gândesc: uneori (sau aşa o fi înttodeauna?) e lung drumul de selecţie, de trecere prin sită şi a alege pe cei care îţi vor binele, care îl cultivă şi îl cresc în tine.


  3. Mie îmi place răspunsul lui Sam, dar cred că pentru altruismul acela despre care pomenea el, e nevoie de har!
    Dacă El nu te-a schimbat, no chance!


    • Da şi nu numai, you know… altruismul se poate găsi şi în buna-creştere, în educaţie, în bunul simţ în care e încurajat omul pe parcursul vieţii. Nu altruismul în forma lui completă, supremă (acela vine doar de la El şi cu motivaţia cea mai înaltă), dar în spiritul civic…. Adică „voi care sunteţi răi ştiţi face daruri bune…”, la asta mă refer.


  4. Mulțumesc. Mi-ai luat o piatră de pe inimă. De o vreme am senzația că vorbesc în limbi pe bloguri pentru că primesc răspunsuri pe lângă sau deloc 🙂
    Har, schimbare, convertire, daruri etc toate astea sunt cuvinte pentru situații sau stări greu de descifrat sau de prezentat în Powerpoint.
    Umblați după ele se spune nu le așteptați. Umblarea (drumul) ar putea fi chiar ținta așa că nu e nevoie de rețetă sau șablon ci de rezultate pentru confirmare.
    Cum recunoști rezultatul? Îți liniștește interiorul și nebun ai fi să vrei mai mult decât atât


    • Eu cred că nu eşti singurul care vorbeşte în limbi, şi noi avem deseori senzaţia, ba chiar că vorbim cu zidurile (nu plângerii!, dar aproape), numai că în vorbirea noastră – noi obişnuiţi fiind cu stranietatea faţă de „limba celorlalţi” – cred că ne pricepem gândurile reciproc uşor, tot mai uşor, foarte uşor. Este şi în stranietatea aceasta o melodie care e înţeleasă de toţi cei care „joined the club”. Nu găseşti? Aşa, un fel de.. in the name of love (u2) 🙂



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: