Archive for Februarie 2011

h1

Smochin

Februarie 22, 2011

Sunt delicioase smochinele, îmi place să le mănânc, deşi mănânc rar. Puţin, da’ bun. Am văzut smochin şi altfel decât în poze, pe strada vecină, lângă râu, câţiva locatari cresc smochini în grădini. N-am văzut nici unul uscat. Încă. Însă m-am gândit cum trebuie să fi arătat smochinul blestemat de Isus în comparaţie cu frumuseţile pe care le-am admirat în grădinile din vecini.

 

Cea mai dureroasă pentru viitorul de dincolo de viaţă ar fi să fiu personajul care stă de vorbă cu Isus când trece pe lângă grădina mea:

 

– Auzi…, al cui e smochinul ăsta?

– Al… meu.

– Da’ ce-ai făcut cu el, fată?

– Am… încercat să am grijă… de el.

– Aşa?

– Păi, da, văd că ai studii de estetică grozave. Ai vopsit pomul admirabil, ştii să îmbini culorile, nuanţele, i-ai agăţat o mulţime de fundiţe şi steluţe, toate cu gust; ai iarbă frumos crescută în jur.

– Mda…

– Şi n-ai nici o smochină, grozavă estetică…! Băieţi, ia veniţi şi… […]!

 

Şi smochinul devine astfel smo-chin de interior. De cele mai multe ori în interior, apele liniştite sunt adânci. Nici nu se observă la suprafaţă când îşi opreşte respiraţia de teamă, furtunile de apă de la bottom nu sunt vizibile, zvâcnirile cardiace le poţi intui doar atunci când vezi smo-chinul întinzându-se încetişor pe o piatră, aşteptând să-şi amintească vocea Lui adresându-i: „Nu te voi lăsa, cu nici un chip nu te voi părăsi!” sau „Harul Meu îţi este de ajuns.”, ca să se poată apoi ridica, lua stropitoarea şi…

 

 

Anunțuri
h1

Operaţie empatică (doi şi final)

Februarie 21, 2011

Revin pentru încheierea situaţiei la operaţie, examenul s-a încheiat, notele s-au adunat, urmează împărţeala.

Doctorul este pregătit să-şi prezinte şi el operaţia (el nu este participant, e doar regizor). Am imaginat pe această piesă o poveste de dragoste frântă, rănită, un moment în care cel care rămâne singur se vede în faţa resemnării pe care trebuie să o îmbrăţişeze, deşi nu poate; în faţa uitării de care nu e capabil, dar spre care ştie că e necesar să se îndrepte. O pledoarie îndurerată pentru resemnare în mijlocul furtunii interioare.

Rezultatul este aici, versiunea în engleză şi daneză a versurilor piesei Under Samme Sol (Sub acelaşi soare). Dat fiind faptul că toţi participanţii la operaţie vorbesc şi scriu mai mult decât fluent engleza, nu voi mai traduce versurile, voi încerca doar un sumar al lor pentru asistenţa mai detaşată. Cântecul e înfăţişarea unei realităţi sumbre, în care oamenii sunt atât actanţii, cât şi cei asupra cărora se revarsă acţiunea, ei sunt cei care devin violenţi, care nu ştiu să se mai iubească, deşi se pretind maturi, iar sentimentul în care ajung să trăiască e frica. Dorinţa exprimată e cea de a fi din nou uniţi, de a avea pace unii cu alţii, de a fi înţelegere, dragoste între oameni.

Aş spune că identificarea atmosferei a reuşit în cazul tuturor participanţilor, este una dramatică, de tristeţe. Agnu, mulţumesc pentru gând, risc, faptă; de data asta ai fost toţi participanţii mei. Contextele care au mediat citirea sunt mai puţin importante, esenţial rămâne dacă putem simţi cu celălalt fără să-l pricepem pe deplin, dacă putem pătrunde starea fără dicţionar. Poate că încurcarea limbilor acum mulţi mulţi ani la Babel ar trebui să ne facă mai atenţi şi la celelalte feluri de limbaj, nu numai la cel verbal; a fost o pedeapsă pentru neascultare, poate tocmai pentru a ne face mai ascultători şi faţă de El (pentru a-I fi supuşi), şi faţă de cei din jur (pentru a-i iubi), indiferent de limba pe care o vorbesc… Poate. Pentru că atunci când stai suficient de aproape de cineva, îi citeşti suferinţa în ochi. Iar aproape rămâne un cuvânt cheie şi foarte subiectiv. Dacă te apropii, îi eşti aproape. Şi chiar şi samariteanul trăieşte sub acelaşi soare cu toţi, nu?

PS: uneori poate tocmai noi suntem samariteanul, ce bun ar fi oricine de sub soare să ne ajute..

h1

Operaţie empatică

Februarie 15, 2011

Credeţi că e posibil să desprindem atmosfera, starea, ideea principală a unei piese într-o altă limbă după ritm, succesiunea notelor, accentuarea cuvintelor…?

Să vedem. Aici piesa, spuneţi ce vă inspiră, ce vă transmite, ce stare, ce idei? Apoi vă voi da versurile împreună cu impresiile mele iniţiale. Da, şi eu am participat la testare, vorba lui E. Ionescu în Cântăreaţa cheală: un doctor adevărat face operaţia pe el înainte de a o face pe pacient. Ca să vadă dacă reuşeşte! Păi cum altfel?!

%d blogeri au apreciat asta: