Smochin
februarie 22, 2011Sunt delicioase smochinele, îmi place să le mănânc, deşi mănânc rar. Puţin, da’ bun. Am văzut smochin şi altfel decât în poze, pe strada vecină, lângă râu, câţiva locatari cresc smochini în grădini. N-am văzut nici unul uscat. Încă. Însă m-am gândit cum trebuie să fi arătat smochinul blestemat de Isus în comparaţie cu frumuseţile pe care le-am admirat în grădinile din vecini.
Cea mai dureroasă pentru viitorul de dincolo de viaţă ar fi să fiu personajul care stă de vorbă cu Isus când trece pe lângă grădina mea:
– Auzi…, al cui e smochinul ăsta?
– Al… meu.
– Da’ ce-ai făcut cu el, fată?
– Am… încercat să am grijă… de el.
– Aşa?
–
– Păi, da, văd că ai studii de estetică grozave. Ai vopsit pomul admirabil, ştii să îmbini culorile, nuanţele, i-ai agăţat o mulţime de fundiţe şi steluţe, toate cu gust; ai iarbă frumos crescută în jur.
– Mda…
– Şi n-ai nici o smochină, grozavă estetică…! Băieţi, ia veniţi şi… […]!
Şi smochinul devine astfel smo-chin de interior. De cele mai multe ori în interior, apele liniştite sunt adânci. Nici nu se observă la suprafaţă când îşi opreşte respiraţia de teamă, furtunile de apă de la bottom nu sunt vizibile, zvâcnirile cardiace le poţi intui doar atunci când vezi smo-chinul întinzându-se încetişor pe o piatră, aşteptând să-şi amintească vocea Lui adresându-i: „Nu te voi lăsa, cu nici un chip nu te voi părăsi!” sau „Harul Meu îţi este de ajuns.”, ca să se poată apoi ridica, lua stropitoarea şi…
O primăvară frumoasă şi binecuvântată cu mult cer senin şi căldură, spre frumoasă rodire!
Mulţumesc mult ur(l)ătorului, şi eu sper, deocamdată primăvara a venit doar în header, dar sper – că speranţa moare ultima, dar nu neapărat târziu, poate chiar foarte devreme – că nu va încremeni acolo!
[…] totul baltă Camix Lăsă totul baltă. Nu avea rost să se mai îngrijoreze pentru răspuns. Deasupra ecranului, […]
[…] Călin MeetTheSun Carmen Negoită Leo Stela Ioana Petra Alina Anamariadeleanu Bogdan Onin LadyA Camix LeeDee […]
[…] Petra: 6 voturi 12. “Nu-mi mai e” – Leo, “Lasă totul baltă” – Camix, “Boltă” – Călin: 5 voturi 13. “O zi de sau cu auto(PA)rtret” […]
Ma provoaca la… ape adanci, textele tale, am mai trecut pe aici, via A.Dama. Imi pare bine ca PArticipi la concursul de PA-uri, stiu ca ai mai avut o tentativa si-ti urez s-o duci pana la capat, de data asta! 😉
Mersi mult, LeeDee, şi de trecerea grăită, şi de grăirea trăită, îmi face bine să ştiu că provoacă la ape adânci, că undeva se mişcă totuşi apele.
Cu PArticiparea, dacă ar fi să fac după cum văd, m-aş mai gândi de câteva ori, iar dacă ar fi să fac după cum simt, m-aş mai tot gândi. De câteva ori. Mai ales după concluziile care s-au tras în final. Dar mă bucur că mă provoci să go on!
Nu-ti face tu probleme de concluziile de final, se merge pe prieteni cu computere si „drept” de vot, chiar asa ne indeamna Călin, poti vedea deasupra tabelului de votare! 😛 Este o joaca cu oarecare pretentii, dar tot joaca se cheama… Am avut si eu rezerve la un moment dat, dar le-am depasit si m-am lasat provocata doar de ineditul raportului cuvant/numar, numar/cuvant! 😉
Da, ştiu că aşa merge, dar stilul ăsta mă atrage prea puţin, eu voiam un alt fel de joacă, la fel de distractivă şi încă ceva în plus. Ştii cum e, dacă e doar pe prieteni, atunci concursul se poate organiza şi fără participare, chiar şi fără temă! 🙂 Desigur, exagerez, dar doar pentru descreţire. Şi apoi mai e o chestiune, tot importantă pentru mine: la concursurile de creativitate aş vrea să intru mai nepricepută decât ies, aş vrea ca jurizarea să fie făcută mai degrabă de un grup selectat care să ne mai şi critice punctual din când în când, să ştim când zburăm prea jos şi care aripă e bolnăvioară; şi la care doctor trebuie s-o apucăm. 🙂 Ar trebui să-i propun odată lui Călin.
Că ştii… s-ar putea să ajung ca unii de la „Românii au talent”: numai ei cred că îl au şi atunci e puţin grav. 🙂
Te inteleg si-ti impartasesc opinia, eu am participat la unele concursuri jurizate pe bune si zic c-am invatat cateva ceva… Cand m-am lansat in noua competitie, n-am stiut ca se jurizeaza prin vot „popular”, de aia iti spuneam ca am trecut peste si am mers mai departe, ca intr-o joaca sau ca intr-o provocare personala: „tot ce incepe, duce la bun sfarsit.”. 😉
PS: cred c-ar trebui sa-i spui despre rezervele tale lui Calin, o voi face si eu.