h1

Viaţă fără voie

aprilie 13, 2011

În Vaslui, s-a născut un copil fără mâini şi fără un picior. Nu vreau să mă gândesc cât de şocant trebuie să fie pentru părinţi să aibă parte de asemenea momente. Că de ce nu au fost la control pe perioada sarcinii – cum accentuau unii şi la prezentarea ştirii – ar putea fi şi justificat, nu doar condamnabil. Dacă totul se reduce la bani, ar fi o noutate? Iar apoi, dacă mergea la consult şi afla din timp cum se dezvoltă fătul, făcea ce? Avorta?

 

Atunci care e diferenţa între acel avort de la câteva săptămâni şi faptul că acum părinţii nu-l vor? Sau că alţii, în situaţii similare, sau chiar cu copii perfect normali, îi lasă să moară singuri?

 

Deocamdată, copilul va fi luat de către un centru de asistenţă socială şi protecţie. M-am gândit că, dacă acest copil va trăi, dacă va primi zile de sus (se pare că sănătos e), şi va creşte într-un asemenea centru sau oriunde altundeva fără părinţii lui, va suferi dublu. O dată pentru că s-a născut aşa şi îi este teribil de greu să facă faţă vieţii, şi îl vor arăta cu degetul toţi oamenii care îl vor vedea vreodată, şi nu va putea participa la atât de multe activităţi la care cei normali vor jubila; şi apoi că părinţii lui l-au părăsit tocmai pentru că s-a născut aşa şi l-au privat de singura (şi cea mai puternică) dragoste care i-ar fi făcut viaţa asta suportabilă.

 

Mă întreb ce i se va răspunde acestui copil atunci când va fi destul de mare la întrebări ca: „de ce m-au părăsit părinţii, nu m-au iubit?”, „dacă m-au iubit, cum au crezut că voi simţi asta?”, „dacă m-au iubit, aşa ar trebui să iubesc şi eu?” dacă părinţii nu se vor răzgândi. Încă mai este timp.

 

 

7 comentarii

  1. Când am auzit știrea, am rostit o binecuvântare peste acest copil. M-am rugat să se facă voia Lui în viața aceasta pe care a îngăduit-o.
    Mi-am amintit de Tedi, pe care-l văzusem când avea 750 de grame și e greu să vezi ființe atât de mici și să crezi că „până și perii din cap le sunt numărați” și că El le știe numărul zilelor până la capăt.
    Poate această ființă s-a născut ca să se arate în ea slava lui Dumnezeu.
    Cât putem ști noi din planurile Lui?
    Cum am putea acționa?
    Dacă ar fi să ducem într-adevăr Viața celor ce nu o au, lumea asta ar fi mult mai plină de Viață!
    Am văzut o familie cu un copil cu sindrom Down. Tatăl copilului a zis de câteva ori ceva ce m-a marcat profund: „Dumnezeu i-a găsit acestui copil locul perfect. Îl iubim și nu putea să-i hărăzească o familie mai iubitoare.”
    Uneori, am sentimentul că am făcut pact cu moartea și acceptăm tot ce ne bagă ea pe gât, fără să întrebăm Viața ce părere are.

    Apreciază


    • Da, cam ăsta cred şi eu că e baiul, că nu mai întrebăm pe nimeni Altcineva ce părere are, deşi parcă te-ai aştepta să răsară de undeva şi dragostea aceea care, deşi cu d, deşi a unor oameni răi cum suntem toţi, ştim să facem daruri bune celorlalţi, fiilor noştri mai cu seamă. Pare-se că nu. Oricum, mi-a părut teribil de rău de copilul ăla de care, poate, nici nu voi mai auzi vreodată de aici înainte şi de care nu ştiam nimic până mai ieri doar gândindu-mă că… nu are pe nimeni din cauza a ceva care nu e vina lui; deşi îi are pe toţi.
      Şi eu sunt convinsă că „plata Domnului” e cu mult mai mult decât plata omului. Şi e bine că e aşa…

      Apreciază


  2. […] ţară Camix – Şi cât costă? Na, acolo n-ar fi rău, am avea aproape şi staţia de autobuz. – Şi are 4 […]

    Apreciază


  3. Am vrut să scriu despre următorul caz care rezonează perfect cu cel prezentat de tine. Las o legătură dacă nu e cu ban-at:

    http://www.bbc.co.uk/news/health-11780938

    Apreciază


    • Chiar perfect! Şi chiar trist… atât de trist… Mă aşteptam ca părinţii să-l accepte măcar cu jumătate de gură după 20 de ani, să vrea măcar să ţină legătura din an în an, văzând că a reuşit să facă fără ei ceea ce ar fi putut realiza împreună cu ei. Sau poate tocmai de-aia…
      Şi eu vreau să scrii despre el, sigur vor fi fiind lucruri la care nu m-am gândit.

      Apreciază


  4. E crunt! am o pacienta de 28 de ani in stare vegetativa (eufemism pt leguma) cauzata de o anoxie cerebrala neonatala – adica o suferinta acuta a creierului.
    Parintii ei sunt musulmani si ne-au uimit cu grija si cunostintele lor in ce priveste ingrijirea fetitei (spun fetita pt ca la 28 de ani are greutatea si lungimea unei copile de 3-4 anisori). Am o alta perceptie asupra unui asemenea caz de cand sunt parinte. Si ma rog lui DUMNEZEU sa ma fereasca de o asemenea cruce. E crunt!

    Apreciază


    • Îmi pare bine să te aud, Cipri!
      Într-adevăr crunt… dragii de ei…
      Mie îmi vine uşor să scriu şi să cad în judecată faţă de ei pentru că nu am trecut prin aşa ceva, însă ceea ce m-a făcut să scriu a fost faptul că mi-a părut foarte rău de copil..

      Apreciază



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: