h1

El este

aprilie 21, 2011

De când am văzut imaginea aceasta, şi anume la Pătrăţosu pe blog acum nu ştiu cât timp, nu mi-am mai scos-o din memorie. Chiar dacă n-am mai privit-o. A rămas ca o imagine preferată a crucificării, deşi sună oarecum ciudat să asociez „preferat” cu „crucificare”. Dali a făcut o treabă ieşită din comun.

Abia acest unghi te face să conştientizezi prezenţa Tatălui deasupra şi în mijlocul a ceea ce se întâmplă; şi durerea Lui nespusă. Aici nu mai ai scăpare de prezenţa Tatălui care, într-o pictură clasică cu unghiul de vedere la nivelul pământului sau la nivelul crucii, puţin deasupra pământului, poate trece neobservat. Aici aproape că auzi cuvintele Lui care par să spună:

„Ce am eu mai de preţ, mai drag, mai scump, mai iubit dau pentru voi. Mda… chiar atât de mult vă iubesc. Şi voi tot nu pricepeţi. Nici acum. Dacă nici El, Fiul Meu, nu e de ajuns pentru voi…”

Vouă ce vă inspiră?

Şi apoi, dacă aveţi o imagine a crucificării (sau care să protretizeze vreun episod al acestor zile), aştept; cu motivaţia.

8 comentarii

  1. Poate cea mai interesanta explicatie este chiar cea a lui Dali:
    „In the first place, in 1950, I had a ‘cosmic dream’ in which I saw this image in colour and which in my dream represented the ‘nucleus of the atom.’ This nucleus later took on a metaphysical sense; I considered it ‘the very unity of the universe,’ the Christ!”.

    Elementele de baza ale picturii, spun cunoscatorii, sunt triunghiul (dat de bratele lui Isus) si cercul (capul lui Isus).

    De remarcat in tabloul asta:
    – Isus este crucificat dar nu se uita la noi, ci catre cei 2 oameni de pe pamant
    – pescari
    – cer intunecat in spatele crucii
    – cer albastru in josul picturii

    Pe fondul tristetii creata de aceasta rastignire marsava, a caror autori (poate chiar noi) nici nu merita priviti, se prefigureaza totusi o zona/perioada/stare de „mai bine”. Cei ce pescuiesc, cei ce cauta sunt primii, poate chiar singurii care se bucura de posibilul calm.
    Bine, asta am vazut io, da’ Dali, in nebunia lui geniala, cine stie ce o fi vrut sa zica.

    Apreciază


    • Bucurie, tu!

      Bine ai făcut că ai dat informaţiile găsite. Explicaţia lui Dali sună foarte… creştinească, revelatorie, chiar m-a făcut să mă întreb dacă a mers ceva mai departe de acest episod de vis relaţional cu El.

      M-ar interesa care e dinamica pe care o creează/ sugerează formele geometrice prezente în picturi. Şi în general, dar mai ales aici, triunghiul şi cercul. În afară de semnificaţiile pe care, poate, le-am intui fără o cunoaştere a artei. Că triunghiul mă duce cu gândul la Dumnezeire, la completul Dumnezeu, iar cercul la Cel fără început şi fără sfârşit. Însă m-ar interesa dacă există vreo altă semnificaţie.

      Interesante observaţiile, mai ales cea cu privirea lui Isus. Aş adăuga că şi privirea Tatălui este orientată tot spre oameni şi că noi ne uităm, de fapt, prin pupila Lui.
      Ai vreo imagine a crucificării pe care o preferi altora?

      Apreciază


  2. Sfintele Paşti cu pace, lumină şi bucurie! Hristos a înviat!

    Apreciază


    • Mulţumex mult, Alex, şi pentru gând, şi pentru prezenţă!
      De-adevăratelea-nviat!

      Apreciază


  3. Christos a inviat!

    Apreciază


    • Adevărat c-a-nviat! Bun venit în timpul imposibil (de uitat, bineînţeles). Şi să ai Paşte plin de Pace şi Bucuria prezenţei Lui!

      Apreciază


  4. Mie-mi inspiră o pescuire minunată: Dumnezeu S-a aruncat ca momeală prinsă în cârlig, şi aşteaptă să muşcăm, deşi balta noastră pare mai prietenoasă şi mai plăcut luminată decât necunoscutul întunecos de dincolo de salt. Dealtfel, cerul cu nori este vălurit precum suprafaţa unei ape.
    Apoi îmi sugerează răsfrângerea orizontului, pentru că imaginea operează în partea superioară o rabatere cu 90 de grade a perspectivei văzute de la înăţimea unui stat de om. De fapt, e punerea împreună a celor două perspective, umană şi divină, numai că ultima este „inversată” pentru a obţine două naturi ale Aceluiaşi privitor. Şi ce negru se vede spre ţărână… dar de acolo de unde Crucea a sfârtecat ţărâna, începe să se răspândească Lumină.
    Îmi mai sugerează tangenţa prin care Crucea face Pământul să se rotească, sau o aterizare a Pâinii cereşti, ca o navetă spaţială care străpunge tenebrele şi dă speranţa că acele două lumini prezente în imagine, lumina lumii noastre şi Lumina lui Dumnezeu, se vor putea contopi în ochii noştri.

    Apreciază


  5. Aşa ar putea fi denumit sentimentul de nepotrivire în geometria spaţială pe care ţi-l dă tabloul când îl priveşti, încercând să îţi imaginezi cum stau planele. Mă refer la treaba cu rabatarea.

    Mi-ar veni să spun că Dali pare să fi făcut puţină confuzie de culori, pictând cerul nostru pământean atât de senin-văluros. Sau poate că negrul acela atât de aproape de El arăta deja iertarea păcatelor noastre care se ridică de deasupra noastră. Totuşi, dacă norul negrul e străpuns de cruce, pare că norul de acolo e încă al nostru şi va fi înlăturat în cele ce urmează. Dar poate disec prea mult.

    Îmi par revelatorii şi celelalte observaţii, am văzut şi naveta (acum, adică) şi contează că ai făcut deosebirea între cele două lumini. Acum îmi dau seama că, de fapt, e unul din lucrurile esenţiale care compun tabloul. Poate că asta lămureşte atunci şi nelămurirea mea din paragraful de mai sus.

    Apreciază



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: