h1

Aşa nu

iulie 21, 2011

Well, să vedem, facem o încercare. Unii s-au pronunţat asupra polemizării. O fi suficient, n-o fi. Seamănă o ba. Cu ceea ce e pe bloguri sau nu numai sau simplu nu. Dacă nu, cum altfel?

„Calităţile şi cusururile noastre ies cu prilejurile polemice într-un implacabil relief. Polemica implică un ecorşeu al caracterului. O denudare morală. Desigur, nu poţi avea câştig de cauză în scrisul polemic dacă nu dovedeşti bună credinţă, consecvenţă, un respect faţă de preopinenţi, în afara căruia nu te poţi respecta nici pe tine însuţi. S-ar putea pune chestiunea cum să stimez pe un individ care, în fond, nu e demn de stimă. Simplu: nerăstălmăcindu-i spusele, ţinând seama de toate datele sale semnificative, respectându-i imaginea reală. Nu e demn să răspunzi tendenţiozităţii cu tendenţiozitate, injuriei cu injurie. Chiar dacă nu poţi evita ironia, persiflarea, sarcasmul, ele se cade a avea o justificare morală în ochii cititorului, care trebuie convins de logica şi de corectitudinea polemistului.”

(Revista Familia – Dumitru Chirilă de vorbă cu Gheorghe Grigurcu, Parada semnelor de întrebare, nr. 5, mai 1998, p.96)

4 comentarii

  1. Mi se pare foarte greu să scapi de acuza tendenţiozităţii în replică. Tocmai pentru că trebuie să contrabalansezi o tendinţă pe care o consideri vinovată (deci o judeci…), nu ai încotro şi trebuie ca replica să urmeze o tendinţă de sens opus. Dar aici e vorba mai ales de gradare, de măsură, pentru că în judecata ta apreciezi fie că adevărul se află în echilibru, fie că se află la polul diametral opus preopinentului. De aici şi nevoia de a fi mai mult sau mai puţin tendenţios în răspuns. Nu e totdeauna suficient să analizezi tendenţiozitatea celuilalt, să o pui în lumină ca atare – pentru că, dacă are dreptate, accentuarea se justifică în lupta dintre contrarii. Orice dispută are nevoie de impact, şi uneori pentru asta e nevoie de tendenţiozitate ca să provoci deraierea minţii (dacă se poate, nu în tunel!). În fine, uneori e necesară tendenţiozitatea doar pentru a atrage cuiva atenţia că are o gândire polarizată, superficială, din care autoevaluarea este exclusă. Ca exemplu, articolul A.Damei despre îmbrăcămintea bărbaţilor în adunări…

    Apreciază


    • Şi mie mi se pare grea scăparea de acuză; cel puţin în afara contextului de a fi (sau nu) demn cum spunea stimabilul. Dar am înţeles echilibrul şi echilibrarea de care zici.

      Mă gândeam acum dacă se schimbă ceva în cazul în care tendenţiozitatea are celălalt sens, de parţialitate; mai exact de lipsă de obiectivitate. Parţiali suntem toţi, la urma urmei, chiar şi când suntem obiectivi, poate. Iar obiectivi e şi mai greu de determinat dacă şi când suntem, dar poate contează măcar să încercăm dacă ne străduim suficient să privim şi prin ochii interlocutorului şi apoi iar prin ochii noştri să vedem dacă ceva e diferit.

      Apreciază


    • Necazul e când tendenţiozitatea noastră este de cea mai joasă speţă, cea a acuzelor care urmăresc tranşarea disputei prin stigmatizarea oponenţilor. Pe ideea că niciodată adevărul nu poate fi de partea unor oameni atât de… Când aşa se începe, continuarea pe palier argumentativ nu prea are şanse. Cum poţi ieşi din capcana strigăturilor cu ecou previzibil de tip „Liberalule! Fariseule!”, „Arminianule! Calvinistule!” etc.? O fi existând o metodă de a forţa pe cineva să dialogheze când de fapt nu vrea decât să acuze, pregătindu-şi temeinic un cadru în care toate replicile sunt condamnate înainte de a fi rostite?

      Apreciază


    • „Capacele care au sărit” şi care greu mai pot fi aduse pe traiectoria unui dialog normal. Sau capacele care nici nu era nevoie să mai sară, întrucât replicile de care pomeneşti vin automat în dreptul oricui crede altfel. Are vreun rost să se încerce dialog cu cei care nu vor dialog? Aşa, din câte ai trăit tu. Mie mi-ar veni, poate, să dau a definite negative answer, dar poate că apoi m-aş mai gândi puţin, aş ezita în ideea că lucrarea Lui e peste puterea noastră de prevedere, apoi m-aş gândi că dacă intri în horă trebuie first să leave all (personal) hope şi să mergi cât te simţi îndrumat… Aştept întăriri.

      Apreciază



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: