h1

Pietro di încercare

Iulie 25, 2011

Când am dat acum peste scena aceasta,

Petru i-a zis: „Chiar dacă toţi ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.”

Şi Isus i-a zis: „Adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.”

Dar Petru I-a zis cu şi mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Şi toţi ceilalţi au spus acelaşi lucru.

Marcu 14:29-31

am înţeles nişte lucruri neînţelese. Dacă Petru nu vorbea atât de hotărât, atât de sigur de el şi de viitorul în care urma să calce în scurt timp, posibil ca lepădarea să nu mai fi avut loc. Aşa îmi imaginez eu. Sigur că nu avem de unde şti, mai ales cu siguranţă, dar, cum evenimentele se întâmplă cu un motiv, a trebuit ca Petru să aibă atitudinea aceasta de neclintit; poate pentru a ne ajuta pe noi să vedem mai limpede datoria noastră.

E admirabilă dorinţa de a nu se lepăda de El. Pare că, pe lângă hotărârea din glas, există şi dorinţa – cumva lipsită deja de punctul culminant – de a face voia Lui. Însă cred că tocmai punctul acela culminant din momentul realizării evenimentului ar trebui să ne facă să fim mai puţin siguri de noi. Mai siguri de El, dar mai puţin de noi. Tocmai pentru că încă nu am făcut saltul şi nu ştim în ce fel se va rezolva încercarea la care suntem puşi, e lipsit de recunoştinţă şi de smerenie să considerăm că deja l-am făcut.

Îmi pare că văd acelaşi accent pus pe atitudine ca în Iov, adică mai mult decât pe acţiunea care o urmează, fiind aşezată chiar deasupra acţiunii, putând s-o amplifice pe aceasta din urmă, s-o scadă, s-o şteargă chiar, s-o reducă la zero, s-o valorifice. Un fel de „mândria merge înaintea căderii”. Un fel de nerecunoaştere a autorităţii, a atotputerniciei lui Dumnezeu de a schimba ceea ce vrea atunci când vrea El.

Mă vei ierta, Doamne, pentru atâtea siguranţe care Te-au jignit?

Anunțuri

2 comentarii

  1. Un copil nu reuşeşte să-şi jignească părintele sau fratele mai mare, până nu creşte suficient. Siguranţa copilărească e uneori înduioşătoare, devine supărătoare doar dacă e obraznică şi sfidătoare. Deşi e greu de comparat pragul omenesc de toleranţă cu al Lui.


  2. Asta sună comforting, cel puţin dintr-un punct de vedere. Cu restul sper fie să fim toţi copii, fie să mă ajute să cresc fără să cresc şi în cele rele.



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: