h1

Întrebare (doi din doi)

August 16, 2011

 

Cum se descurajează un scandalagiu? (la diateza pasivă)

Anunțuri

8 comentarii

  1. Lasă-l pe mâna mea 🙂 Dă-mi numai Id-ul și te scap de el.

    Să încerc: fiind de acord cu el 100%?


    • Îmi place să mă simt în siguranţă cu specialiştii de cămpiutăăz! 😀

      Păi nu cred că sunt right or wrong answers de vreme ce mă aştept să răspundă cei care au avut de-a face cu scandalagii (blogări, of course, mainly, dar nu numai). Sau i-a văzut mişunând în jur şi umplând butoaiele de vin prost.
      Eu adun datele şi fiecare trage concoolziile. Aprobarea 100% de care spui e şi comunicată sau e o aprobare tacită? Dacă e aprobare tacită, atunci se induce oarecum ideea că orice tacit e şi aprobator. Să vedem scânteile.


      • Eu n-am scandalagii pentru că nu am vizite 🙂
        Aprobarea 100% e pe post de drog/anestezic pentru operația care va avea loc ulterior.
        În focul scandalului împricinatul are nevoie de spectatori doar, pentru că ce face el e descărcare de prea-plin nu tentativă de comuniune. După ce termină muniția (favorizat și de câmpul și timpul liber acordat de public) poate fi abordat (la cerere directă sau implicită)
        Uneori poate fi pur și simplu o chestiune de gene și/sau educație. Ambele iau ceva timp să se manifeste plenar.

        Dacă nu faci față te retragi în pustie până la împlinirea vremii 🙂


      • Nici eu n-am scandalagii din aceleaşi motive. 🙂
        Mi-am pus întrebarea pentru că există şi ei pe lângă noi şi uneori simţi nevoia să le răspunzi, alteori ţi se pare că, răspunzându-le, nu faci decât să întreţii focul când afară nu e deloc frig. A, şi mai am o impresie: că nu li se termină muniţia niciodată. 🙂


  2. Îl „ucizi” cu tăcerea! 😀


    • Este şi asta o variantă. La asta mi s-a răspuns – atunci când am încercat s-o promovez – că nu e o soluţie pentru că eşti ca struţul care-şi vâră capul în nisip, prefăcându-se că nu s-a întâmplat nimic, că nimeni n-a fost insultat, că eşti de acord cu minciuna prezentată drept adevăr, că e chiar o formă de aprobare faptul că nu te revolţi şi că preferi o pace falsă, timidă în cel mai bun caz. Şi nu neg că poate însemna şi asta în anumite situaţii.


  3. Şi ce dacă ar însemna şi aşa ceva? Cui îi pasă? Scandalagiul poate să spună orice, numai să-şi „alimenteze” foamea de ceartă, fără de care nu poate să trăiască. Şi ca să te stârnească şi mai mult. Tăcerea totală, ca „adâncurile mării”, îl scoate din minţi, dar nu are cum să o contracareze! Rămâne doar cu…monologul şi ştii ce aiurea e să te trezeşti „urlând la lună” de unul singur!
    Sincer, mi-aş dori să pot să stăpânesc această metodă, dar nu mereu reuşesc şi de fiecare dată regret când dau liber impulsurilor de a „răspunde pe măsură”. Dacă tăceam….filosof rămâneam!


    • Păi, ştii cum e, când un scandalagiu se întâlneşte cu un alt scandalagiu iese ca în reclama aceea admirabilă cu fonfăiţii, fiecare crede că celălalt greşeşte şi trebuie să-i desluşească adevărul. Voiam să văd dacă lumea consideră că adevărul – deci nu cu „A”, ci doar cu „a” – trebuie neapărat să iasă la suprafaţă cu ajutorul mâinii noastre şi cu orice preţ.

      A, treaba cu urlatul la lună poate fi complicată rău, se poate ca urlătorul să nici nu realizeze că e singur sau că urlă şi nu cântă, după cum i se pare lui. Sau că urlă la lună şi nu la soare, poţi avea numai probleme cu ei!

      Şi eu regret după ce îmi dau drumul prea tare pe tobogan în jos şi mă gândesc că ar putea şi alţii face la fel cu mine. Şi ar avea dreptate.



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: