Archive for Noiembrie 2011

h1

Frecvențele sufletului

Noiembrie 30, 2011

Mulțumiri lui Cipri pentru aducere aminte și trezire involuntară.

Nu am prea multe cuvinte despre Lost in Translation decât că trebuie încercat. A, da, I lost my words. Nu are o acțiune de film de aventură, deși acțiunea în sine a filmului este o aventură dacă te gândești că ți se întâmplă ție. Ajungi într-o țară străină și vezi că nu te poți înțelege cu locuitorii ei. Și din cauza limbii, dar și din cauza ciudățeniilor care îi descriu. La hotel, te trezești la oră fixă pentru că perdelele se deschid programate. Totul e calculat la secundă. Ce impresionează mai mult e traseul dialogurilor, frecvența asemănătoare sau foarte diferită pe care se află personajele.

Cu cât frecvența e mai diferită, cu atât amuzamentul e mai accentuat pentru privitor și stresul mai ridicat pentru personaje. Cu cât e mai asemănătoare, cu atât apropierea sufletelor e mai rapidă, comunicarea mai completă, afecțiunea mai caldă.

Țara este Japonia, iar personajele principale sunt jucate de Bill Murray, care este un actor american ajuns în Japonia pentru a filma o reclamă la un whisky – o adevărată povară când nu te înțelegi nici cu translator – și Scarlett Johansson, care e o absolventă de Yale, cu prea mult timp liber, ajunsă la același hotel împreună cu soțul ei, aflat în interes de serviciu.

Filme de acest fel ni se întâmplă și nouă, păcat că nu e nimeni să le pună pe ecran. Invitația de a-mi povesti ce ciudățenii sau episoade memorabile ați trăit a fost lansată.

h1

Fedex virtual

Noiembrie 28, 2011

Căutam într-o zi un curs de la facultate și căutam cu atâta spor, încât am dat peste blocul de desen din gimnaziu. În liceu n-am mai făcut desen și am regretat tot timpul pentru că era o activitate relaxantă, îți acapara toată atenția și nu mai aveai timp să gândești altceva.

Am dat peste acest desen.

în recuperarea timpului trecut

Personajele sunt reale, locul imaginat e aproape real. Prietena mea din copilărie cu mine în spatele blocului, unde ea avea o grădină cu flori. Grădina cu flori nu arăta chiar așa (mai ales că nu era vertical picată pe pământ și asta e bine!), ideea de grădină rotundă cu floare diferită în mijloc provenea de la un serial de desene animate pe care îl urmăream cu mare plăcere pe atunci: Lidia în jurul lumii. Basmul rules, da. Se mai întâmplă.

Așa că am fotografiat imaginea și am trimis-o urgent prietenei mele care e plecată din țară de mulți ani. Dovadă a bucuriei stă faptul că și-a imprimat rapid imaginea și a afișat-o în camera ei la vedere. În câteva minute, se făcuse un schimb de bucurie la mii de kilometri și se aduseră în prezent istorii de zeci de ani. E cam ca zborul cu avionul, în câteva ore te trezești de partea cealaltă a oceanului.

h1

În ciuda fără ciudă

Noiembrie 28, 2011

Avem oameni în față pe care nu-i putem lua drept modele din diverse motive? Avem. Preoți, pastori, ce-o fi să fie. Faptul că Dumnezeu alege să lucreze prin cine dorește – chiar și printr-un model care nu mai poate reprezenta un model – nu ar trebui să nască automat ideea că omul trebuie repus în drepturile de model. Ci mai degrabă că Dumnezeu lucrează în ciuda. Că El vrea neapărat ca un anume amărât să audă anumite cuvinte, că dorește neapărat să saleveze un altul. Ca accentul să cadă asupra Cui trebuie.

Dacă încercăm să ne justificăm alegerea Lui după omul folosit, ne-am putea convinge la un moment dat că omul are în sine vreo vrednicie, iar vrednicia e bună doar alăturată lui Dumnezeu, nu nouă. Ne-am muta atenția de la El care e singur Bun și întotdeauna – chiar și când nu Îl înțelegem – la cei care pot fi doar buni și doar uneori.

h1

Black & white

Noiembrie 25, 2011

What’s black and what’s white?

h1

La o aruncătură de avion

Noiembrie 24, 2011

Micul în faţa Marelui

Lumină

Drumul către o frumuseţe

h1

Zilnice

Noiembrie 22, 2011

– Nu ţi-am spus Eu că voi fi cu tine de acum şi până în veci? Că nu voi lăsa să îţi alunece piciorul? Numai să crezi în Mine.

– Eu vreau, Doamne, dar nu pot.

– Ştiu că nu poţi. Dar pot Eu.

– Şi nu mă vei urî, Doamne, că nu pot nici măcar atât să fac?

– De câte ori nu ţi-am spus Eu că te iubesc? Cum să te urăsc?

– Mi-ai spus şi că mă iubeşti şi mi-ai spus să nu mă tem de nimic.

– Nu ţi-am purtat Eu de grijă în fiecare zi?

– În fiecare clipă. Ţi-am văzut minunile lângă mine şi am simţit mâna Ta.

– Atunci aminteşte-ţi că nimic nu se întâmplă fără ca Eu să o îngădui. Uită-te în jurul tău şi numără toate darurile pe care le-ai primit până vei obosi să le numeri. Aminteşte-ţi că toate le ai tot de la Mine. Şi că orice nu poţi tu pot Eu.

 

h1

Ţară, ţară, vrem simbol.

Noiembrie 17, 2011

Una din două. Sau amândouă.

%d blogeri au apreciat asta: