Ah, foarte frumos!
Aici e evident, dar Romania are vreun simbol? (Nu mi-am facut temele.)
De exemplu, un breloc cu Babele sau Sfinxul nostru ar asigura o recunoastere geografico-statala?
Casa Poporului?
Daca se putea propune si altceva decat vestigii arhitectonice (naturale sau nu), m-as fi gandit la Nadia Comaneci. Si la Hagi.
Cu circul, ni s-a dus vestea, dar cu painea?
Scrisesem versurile de mai jos „din cauza” unei colege care venise la școală îmbrăcată în mov din cap până la sandale și de multe ori m-am întrebat ce viață ar putea avea astfel de versuri circumstanțiale. Dar poate nu sunt versuri, dacă-s ne-noimite (ne-noimate?).
Sunt doar incandescența unei clipe care s-a stins pentru totdeauna?
Uite că mi le-ai adus în prezent!… 🙂
simfonie în si violet
pe scena retinei
amintirea chipului tău
solfegiază şi dănţuieşte
vulcan violet
prin buclele părului tău
îşi face anevoie cărare
zâmbetul serii
şi urcă, urcă eteric
până-n vârful amintirii
turnului eiffel
Sau secera şi ciocanul cu inscripţia „Democraţie” sau chiar PDL. Intenţia contează, dar „unde” ar fi întrebarea.
Noi ne miram că lumea nu ştie unde e România pe hartă, dar se pare că nici în privinţa caselor mai mari nu se stă rău cu producţia de… Or fi chinezi?
Sau un gard dat cu ulei ars şi un leopard? Ideea de forme fără fond, de luptă permanentă din cele mai vechi timpuri până azi, de veşnic arest preventiv, de autoritate detestabilă etc. Ca imagine striking ar merge şi cartoful tras în ţeapă din piaţa Rivuluţii din capita-lă.
În Place de la Concorde m-am gândit la cartoful ăla. Că lipsea de pe ţeapa lor.
Sau am putea avea inscripţia „Procesul” cu imaginea unei camere mari, însorite cu geamurile deschise care creează impresia unei libertăţi.
Şi cu nota de subsol: personaj în viaţă! pe care reporterii îl întreabă dacă are de gând să poarte toate cele cinci costume noi la nunta următoare. Suntem plini de paradoxuri chiar în noi înşine.
Hă, hă! Cred că s-ar merita un concurs naţional pentru alegerea unui simbol al scumpei noastre patrii şi minunatei naţiuni. Cine ştie ce idei „manelistice” ar mai trece prin capetele multora…
Chiar aşa, ce-am putea alege ca simbol naţional? Bună temă, Cami! 🙂
Numai bine!
Concurs zici? Simbol factor! Sau Vocea Simbolului. Sau Schimb de simboluri. Sau În gura simbolului. 🙂 Știu că nu toate sunt concursuri, dar pe cele care nu sunt, le convertim. Pe cele care nu vor, ne mai gândim.
Când mai treci, poate ne spui dacă iaște vreun simbol very românesc care îți vine în minte.
Mulțumesc, așa să fie, și ție!
Simbol very românesc? Păi este unul foarte autentic: OAIA!
Românul e adeseori ca oaia, are ca „epopee” – Mioriţa, avem ca euro-parlamentar pe Berbecali ş.a.m.d. 😀
Ce zici?
Şi…la mulţi ani de ziua tuturor românilor!
Cred că deja am făcut alergie la râsul ăsta behăitor! Oricum, o oaie poate fi mult mai …”simpatică” decât ăsta. Şi când te gândeşti că ne reprezintă ţara în Parlamentul european… te-apucă plânsul! 😦
Ah, foarte frumos!
Aici e evident, dar Romania are vreun simbol? (Nu mi-am facut temele.)
De exemplu, un breloc cu Babele sau Sfinxul nostru ar asigura o recunoastere geografico-statala?
Casa Poporului?
ApreciazăApreciază
de A.Dama noiembrie 17, 2011 at 10:55 pmAbsolut.
Şi probabil şi pâine şi circ. Dar mai ales circ!
ApreciazăApreciază
de Camix noiembrie 17, 2011 at 11:57 pmDaca se putea propune si altceva decat vestigii arhitectonice (naturale sau nu), m-as fi gandit la Nadia Comaneci. Si la Hagi.
Cu circul, ni s-a dus vestea, dar cu painea?
ApreciazăApreciază
de A.Dama noiembrie 18, 2011 at 10:19 amScrisesem versurile de mai jos „din cauza” unei colege care venise la școală îmbrăcată în mov din cap până la sandale și de multe ori m-am întrebat ce viață ar putea avea astfel de versuri circumstanțiale. Dar poate nu sunt versuri, dacă-s ne-noimite (ne-noimate?).
Sunt doar incandescența unei clipe care s-a stins pentru totdeauna?
Uite că mi le-ai adus în prezent!… 🙂
simfonie în si violet
pe scena retinei
amintirea chipului tău
solfegiază şi dănţuieşte
vulcan violet
prin buclele părului tău
îşi face anevoie cărare
zâmbetul serii
şi urcă, urcă eteric
până-n vârful amintirii
turnului eiffel
ApreciazăApreciază
de A.Dama noiembrie 17, 2011 at 11:18 pmA, păi asta da! Dar vezi că pe cealaltă parte a turnului Eiffel (că era cu două feţe) era şi Arcul de triumf. Acum e acum.
ApreciazăApreciază
de Camix noiembrie 17, 2011 at 11:58 pmAr trebui si o poezioara cu Arcul?
Sageata e frumoasa. 🙂
ApreciazăApreciază
de A.Dama noiembrie 18, 2011 at 10:20 amEvident, Vlad Ţepeş cu inscripţia „Băsescu”. Sau invers, intenţia contează.
ApreciazăApreciază
de Agnusstick noiembrie 18, 2011 at 10:29 amSau secera şi ciocanul cu inscripţia „Democraţie” sau chiar PDL. Intenţia contează, dar „unde” ar fi întrebarea.
Noi ne miram că lumea nu ştie unde e România pe hartă, dar se pare că nici în privinţa caselor mai mari nu se stă rău cu producţia de… Or fi chinezi?
ApreciazăApreciază
de Camix noiembrie 18, 2011 at 11:13 amSau un gard dat cu ulei ars şi un leopard? Ideea de forme fără fond, de luptă permanentă din cele mai vechi timpuri până azi, de veşnic arest preventiv, de autoritate detestabilă etc. Ca imagine striking ar merge şi cartoful tras în ţeapă din piaţa Rivuluţii din capita-lă.
ApreciazăApreciază
de Agnusstick noiembrie 18, 2011 at 11:34 amÎn Place de la Concorde m-am gândit la cartoful ăla. Că lipsea de pe ţeapa lor.
Sau am putea avea inscripţia „Procesul” cu imaginea unei camere mari, însorite cu geamurile deschise care creează impresia unei libertăţi.
ApreciazăApreciază
de Camix noiembrie 18, 2011 at 12:27 pmUn cioban cu blana si caciula sprijinit in bata
Inscriptia: Gigi Mi(ori)sticu
ApreciazăApreciază
de sam noiembrie 19, 2011 at 9:57 pmŞi cu nota de subsol: personaj în viaţă! pe care reporterii îl întreabă dacă are de gând să poarte toate cele cinci costume noi la nunta următoare. Suntem plini de paradoxuri chiar în noi înşine.
ApreciazăApreciază
de Camix noiembrie 19, 2011 at 10:34 pmHă, hă! Cred că s-ar merita un concurs naţional pentru alegerea unui simbol al scumpei noastre patrii şi minunatei naţiuni. Cine ştie ce idei „manelistice” ar mai trece prin capetele multora…
Chiar aşa, ce-am putea alege ca simbol naţional? Bună temă, Cami! 🙂
Numai bine!
ApreciazăApreciază
de Alex noiembrie 26, 2011 at 11:56 pmConcurs zici? Simbol factor! Sau Vocea Simbolului. Sau Schimb de simboluri. Sau În gura simbolului. 🙂 Știu că nu toate sunt concursuri, dar pe cele care nu sunt, le convertim. Pe cele care nu vor, ne mai gândim.
Când mai treci, poate ne spui dacă iaște vreun simbol very românesc care îți vine în minte.
Mulțumesc, așa să fie, și ție!
ApreciazăApreciază
de Camix noiembrie 27, 2011 at 12:09 amSimbol very românesc? Păi este unul foarte autentic: OAIA!
Românul e adeseori ca oaia, are ca „epopee” – Mioriţa, avem ca euro-parlamentar pe Berbecali ş.a.m.d. 😀
Ce zici?
Şi…la mulţi ani de ziua tuturor românilor!
ApreciazăApreciază
de Alex decembrie 1, 2011 at 11:26 pmPăi să vedem, să-i analizăm potrivirea:
potrivirea 1:
și potrivirea 2:
Să fie cu mulți ani! (fără berbecali)
ApreciazăApreciază
de Camix decembrie 1, 2011 at 11:43 pmCred că deja am făcut alergie la râsul ăsta behăitor! Oricum, o oaie poate fi mult mai …”simpatică” decât ăsta. Şi când te gândeşti că ne reprezintă ţara în Parlamentul european… te-apucă plânsul! 😦
ApreciazăApreciază
de Alex decembrie 2, 2011 at 10:32 pm