Archive for Aprilie 2012

h1

Voia care (nu) e

Aprilie 30, 2012

Dumnezeule sfînt, îndură-Te spre noi, Te rugăm!
Închinarea mea să-Ţi fie plăcută şi de bun miros înaintea Ta. Piciorul meu să se plece smerit înaintea sfinţeniei Tale, iar genunchiul meu să se coboare degrabă în pămînt înaintea cuvintelor Tale lăsate pentru noi şi cele pe care ni le şopteşti atunci cînd Te ascultăm. Căci Tu vorbeşti; urechea noastră e cea care se închide în prezenţa Ta şi fuge departe de ea, temîndu-se să facă după poruncile Tale. Însă poruncile Tale sunt bune, noi suntem nelegiuiţii care nu căutăm îndeajuns voia Ta pentru că voia Ta e atît de deosebită de planurile noastre. Voia noastră capătă importanţă prea mare în ochii noştri, de aceea Te rugăm să ne faci iubitori ai voii Tale, căutători ai cuvintelor Tale şi înfăptuitori sinceri ai poruncii Tale! Supune, Te rugăm, voia noastră voii Tale şi îndrăgosteşte-ne de Tine pînă dincolo de noi, dincolo de puterile noastre! Căci noi suntem slabi şi căutători de sine. Smereşte-ne Tu în faţa Ta şi Te rugăm iubeşte-ne totuşi aşa neascultători şi nevrednici cum ne ştii, dar zdrobeşte-ne blînd voia pînă cînd voia Ta va fi singura pe care o vom iubi şi dori.

Anunțuri
h1

Reloaded

Aprilie 22, 2012

Cred că Eliade era acela (da, iar el! ce să-i faci?) care scria undeva – trebuie să fie Memorii, dar n-am reușit să găsesc, poate mă înșel – că, pe când era școler și povestea cu o fată despre lecturi în limbi străine, fata îl întrebase de câte ori citește o frază a nu știu cărui scriitor (vezi ce păcat că nici măcar nu reușesc să-mi amintesc care scriitor? Schimbă sensul cu totul), iar Mircea, vrând să demonstreze că știe limbă, că e priceput, răspunde repede:

– O singură dată!

La care fata îi răspunde dezamăgită că precis nu-l savurează, că nu-l poți citi o singură dată și să nu simți nevoia să revii, să zăbovești. (Dacă știe careva pasajul acesta, pleaaaaaase!)

Acum, vorba vine, tocmai lui Mircea îi spunea astea care avea interdicție să-și obosească ochii cu lecturile și care spunea că dioptriile îi creșteau mai repede decât avea el timp să și le schimbe. Precis nu stăteau lucrurile chiar așa, dar, deh, impresionarea asta! Oricum, revenitul e un eveniment care mi se întâmplă. Din două motive mari, de obicei (dacă voi aveți și altele, nu vă sfiiți, acesta e un schimb plăcut de experiențe): fie să savurez din nou scrierea cuiva, fie să înțeleg mai bine; și, de regulă, înțeleg mai bine, distanța (temporală și emoțională) față de un moment ajută la clarificare și la vederea de ansamblu atunci când revii. Mai mult, lectura ne-fragmentată, mai compactă, care vine ulterior, leagă lucrurile într-un mod surprinzător. M-am întrebat de ce avem tendința de a reveni când am înțeles din prima sau din a doua. Ceva trebuie retrăit, resimțit. Nu știu cum îs alții, dar eu îs la fel ca ei (cel puțin așa îmi închipui): mi s-a întâmplat și azi să recitesc un poem (unul frumos, dar pentru că frumosul e atât de relativ, nu spun care! Să-și aleagă fiecare ceva în minte.) care m-a sensibilizat la prima citire. La fel mi s-au umezit ochii și acum, la fel m-a răscolit. Și cu astfel de scrieri, există un fel de ritual (oare așa îi spune?) pe care prefer să-l păstrez. Nu citesc în orice ambianță (de exemplu în grabă) ceva care m-a fascinat. Se deșiră toată treaba.

Ce vă place să recitiți și ce se întâmplă la recitire? (dintr-un motiv sau celălalt)

h1

O iubire cerească

Aprilie 19, 2012

Acum știu ce vrei de la mine. Vrei să iubesc. Dar eu nu pot iubi, nu știu iubi ca Tine. Și, mai ales, știu că vrei să nu iubesc fals. Aceea nu e iubire, e o rostire a unei iubiri care nu se află în mine, dar vrea să se afișeze în exterior. La ce bun? Tu mă vrei adevărată, iar eu nu pot iubi adevărat, ca Tine, orice om. N-am nicio șansă, nu vrei să iubești Tu în locul meu? Nu se poate asta, ai dreptate. Atunci îmi dai Tu iubirea aceasta divină? Eu nu am decât ce vezi, iar alta nu știu de unde să scot, nici cumpăra, decât de la Tine. Vrei? Te rog…

h1

În pictură 3/3

Aprilie 15, 2012
Image

Resurrection - Robert Shoeller

h1

o vineri

Aprilie 13, 2012

Dacă ar fi să vă imaginați în Vinerea când a fost Isus răstignit, cine ați fi și ce ați face?

Eu cred că aș fi o fetiță de 15 ani (să nu care cumva să calculați), pierdută în spațiu, ascunsă prin spatele oamenilor înghesuiți să vadă ce se întâmplă, știind că urmează să moară un om bun și agitându-mă că nu pot face nimic și nu știu nici ce ca să împiedic. N-aș înțelege Cine e și ce a făcut, de fapt, decât mult mai târziu, după ce aș mai crește puțin, când mi-ar părea rău că nu L-am întrebat nimic, doar am ascultat ce spunea.

h1

În pictură 2/3

Aprilie 13, 2012
Image

Balage Balogh - Jesus crucified on the Mount of Olives (2005)

Image

Jan Brueghel the Younger - The Crucifixion on Mount Calvary

Image

Philips Wouwerman - A View of Mount Calvary with the Crucifixion, 1652

h1

În pictură 1/3

Aprilie 12, 2012
Image

The Last Supper - Cornell Barnes

Image

The Last Supper - Joos van Gent

h1

I can(‘t) read your mind

Aprilie 11, 2012

Numai de o vreme au început să mă impresioneze animalele. Acum cred că mi-ar face plăcere că am câte un exemplar din câteva. Mâța de pe scara noastră a fost foarte afectată când a murit un vecin care îi dădea de mâncare. Un timp, n-a mai mâncat. Era amărâtă rău.

Am văzut fotografiile (că poze nu e de ajuns să le spun) făcute de o prietenă unui câine. Am zis că nu e destul să le văd doar eu, așa că am primit undă verde să vi le împărtășesc. Să vedem ce vă exprimă. Animalele exprimă, totuși, multe sentimente. Cel puțin, așa ni se pare nouă. Dacă ele coincid cu ceea ce ne seamănă nouă – rămâne altă poveste, să o spună cei care au și citesc animalele mai bine.

Image

M-ați lăsat aici și v-ați dus să vă distrați. M-ați abandonat în pustietatea asta! Ce oameni!

Image

Uită-te la ea, repede și-a mai putut găsi pe altul!

h1

În sculptură 3/3

Aprilie 8, 2012
Image

Jacob Epstein - Hand of the Risen Christ

Image

Jesus Sculpture - Familia Sagrada, Barcelona

h1

În Sculptură 2/3

Aprilie 6, 2012

Copacul de mai jos este neprelucrat, se află în Malta, Mdina. Dintre toate imaginile pe care le-am ales pentru ziua de Vineri, aceasta mi se pare cea mai mișcătoare tocmai pentru că pare apărută fără vreo intervenție umană.

Image

Umătoarea, Crucifiction, este realizată în lemn de măslin de către libanezul Bahij Gassoub, artist contemporan. Diferit, nou. Nu-mi dau seama dacă îmi exprimă altceva, dar are un impact care mă determină să o dau mai departe.

Image

Un alt artist contemporan, englezul Glynn Williams, are lucrarea Crucifixion. Frângerea fizică a trupului ca o oglindă pentru ce are loc în interior, pentru ceea ce reprezintă.

Image

Și o sculptură pe care am remarcat-o pentru expresivitatea personajelor, pentru fragmentele de trăiri adevărate, greutatea poverii înghesuite într-o bucată de piatră. Passion of Christ la Notre Dame de la Garde, în Marseilles, Franța.

 Image

h1

În sculptură 1/3

Aprilie 5, 2012
Image

1. Cina cea de taină - detaliu, Biserica Familia Sagrada

Image

3. Lepădarea lui Petru, Biserica Familia Sagrada

Image

2. Sărutul lui Iuda, Biserica Familia Sagrada

h1

Închipuiri

Aprilie 3, 2012

„Lucrul pe care trebuie să ți-l lămurești este că Mîndria este esențialmente competitivă – este competitivă prin însăși natura ei – în timp ce toate celelalte vicii am putea spune că sînt competitive numai accidental. Mîndria nu află plăcere în a avea ceva, ci numai în a avea mai mult decît vecinul. Noi spunem că oamenii sînt mîndri că sînt bogați sau deștepți sau arătoși, dar nu este așa. Ei sînt mîndri pentru că sunt mai bogați sau mai deștepți sau mai arătoși decît alții.”

”Să nu vă închipuiți că dacă veți întîlni un om cu adevărat umil va arăta așa cum cred oamenii din zilele noastre că este un om ”umil”: nu va fi un om lingușitor și mieros, care îți spune întruna că el nu este nimic. Probabil că tot ce vei constata este că e un om vesel, inteligent, care manifestă un interes real pentru ceea ce i-ai spus tu. Dacă nu-ți place de el, este pentru că te simți puțin invidios față de un om care pare să se bucure de viață cu atîta ușurință. El nu se va gândi la umilință: el nu se va gîndi deloc la sine.

Dacă cineva ar vrea să dobândească umilință, cred că pot să-i spun care este primul pas. Primul pas este să-ți dai seama că ești mîndru. Este adevărat că este un pas destul de mare, dar nu poți face absolut nimic altceva înainte de a face pasul acesta. Dacă tu crezi că nu ești înfumurat, înseamnă că ești, de fapt, foarte înfumurat.”

(C. S.  Lewis – Creștinismul redus la esențe, SMR, 1991, pag. 85-86;89-90)

%d blogeri au apreciat asta: