h1

Închipuiri

Aprilie 3, 2012

„Lucrul pe care trebuie să ți-l lămurești este că Mîndria este esențialmente competitivă – este competitivă prin însăși natura ei – în timp ce toate celelalte vicii am putea spune că sînt competitive numai accidental. Mîndria nu află plăcere în a avea ceva, ci numai în a avea mai mult decît vecinul. Noi spunem că oamenii sînt mîndri că sînt bogați sau deștepți sau arătoși, dar nu este așa. Ei sînt mîndri pentru că sunt mai bogați sau mai deștepți sau mai arătoși decît alții.”

”Să nu vă închipuiți că dacă veți întîlni un om cu adevărat umil va arăta așa cum cred oamenii din zilele noastre că este un om ”umil”: nu va fi un om lingușitor și mieros, care îți spune întruna că el nu este nimic. Probabil că tot ce vei constata este că e un om vesel, inteligent, care manifestă un interes real pentru ceea ce i-ai spus tu. Dacă nu-ți place de el, este pentru că te simți puțin invidios față de un om care pare să se bucure de viață cu atîta ușurință. El nu se va gândi la umilință: el nu se va gîndi deloc la sine.

Dacă cineva ar vrea să dobândească umilință, cred că pot să-i spun care este primul pas. Primul pas este să-ți dai seama că ești mîndru. Este adevărat că este un pas destul de mare, dar nu poți face absolut nimic altceva înainte de a face pasul acesta. Dacă tu crezi că nu ești înfumurat, înseamnă că ești, de fapt, foarte înfumurat.”

(C. S.  Lewis – Creștinismul redus la esențe, SMR, 1991, pag. 85-86;89-90)

Anunțuri

9 comentarii

  1. Reblogged this on Persona and commented:
    De folos pentru suflet, mai ales la vreme de post.


  2. Foarte relevanta descrierea fenomenului


  3. Mă gândeam odată la lucrurile acestea și uneori revin asupra lor. A fi mândru cred că este erijarea în ceva mai mult decât ești. A fi umil e a „locui” în locul tău și a fi conștient de adevărata ta stare. Adică să te vezi conform cu adevărul, a te percepe așa cum te percepe Dumnezeu. Un fel de transparență cu tine și cu alții. Domnul Isus, fiind umil, nu a ezitat să afirme multe lucruri despre El (singura cale, pâinea vieții, mai înțelept ca Solomon etc. – lucruri care erau conform cu realitatea). Pavel, chiar dacă ezită, fiind nevoit de situație, spune lucrurile mărețe pe care le-a experimentat. Ca om, pendulez între mai mult ca realitatea și mai puțin ca realitatea, deformând adevărul. E OK să nu le spui pe toate cele bune. Dumnezeu, cel smerit, ca să nu ne copleșească, ne descoperă doar puțin din necuprinsa-I frumusețe.
    Nu abordez aspectul motivației.


  4. Mda. Pendulăm mereu între două extreme, uneori se mai nimereşte să ne aflăm în locul potrivit şi atunci nu putem rămâne decât puţin, nu putem sta locului, vorba ‘ceea. Suntem predestinaţi (?) să pendulăm… Ce cuvinte mari mai folosesc…


  5. M-am mai gândit între timp, m-am mai analizat un pic și mi-am dat seama că mândria mă încearcă cel mai mult atunci când îmi ancorez semnificația și îmi caut valoarea în părerea oamenilor. Atunci caut să le deformez percepția asupra realității mele doar spre lucrurile bune și chiar umflate. Jumătăți de adevăr, străluciri de o clipă, imagini deformate, cortine peste majoritatea lucrurilor mediocre și schioape din mine. Ce odihnitor este când revin la imaginea reală, uneori dureroasă, dar transparentă înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. Atunci sunt așa cum sunt, fără fugi, fără ascunzișuri, fără temeri, în realitate.


  6. Continuare.
    Mândria mă aruncă sau în beție euforică sau în desnădejde; în iubire de sine pe tronuri nemeritate sau în urârea mea, căci lumea nu se învârte așa cum ar vrea acest minuscul „dumnezeu”.
    Mă gândeam cu puțin timp înainte să scriu odată o parodie „Odă pentru Like și Comment”, căci în lumea blogului Like și Comment pot să îmi sfârtece viața și sufletul, să îmi preocupe gândul și să îmi modeleze și schimonosească inima, sentimentele, caracterul și timpul prezent, pe țesutul acesta al mândriei ascunse în mine. În lumea blogului este prudent să nu spui multe despre tine, de aceea pseudonime și parcă personalități derutante. Și acest ego denaturat din prudență capătă valențe gargantuale, ieșite din matca realului cotidian. De aceea îmi ridic uneori întrebările „To blog or not to blog?” „How to blog or how not to blog?” Iar invidia de care menționezei cred că este una din cele mai puternice arme, dacă nu chiar cea mai puternică, armă, a mândriei. dumnezeu (cu d mic) ce ești, lucrurile acestea, poate și mai mari, ți se cuvin și ție.
    Doamne ai milă!


  7. Iertare,
    Iar. Dar tocmai cânta la radio o melodie „Iubind te dăruiești” și parcă a pus punctul pe i. Mândria – iubire de sine, Umilința – iubire de alții.
    Gata, am plecat. 🙂


  8. Îți răspund la toate într-una, că îmi par a fi un ansamblu unitar. Am simțit mai acut și eu în ultima vreme toate astea de care spui și recunosc gândurile, trăirile, concluziile. E culmea – nu-i așa? – că sunt lucruri atât de evidente, atât de aparent simple și simplu de ”văzut”, de înțeles, dar pe care nu le putem înțelege decât după multă strădanie. Ne stau în față și nu le băgăm în seamă, ca scrisoarea pierdută a lui E. A. Poe din povestirea aceea a lui (cred că am scris odată despre ea).
    Și chiar ieri când ai scris a fost numai nimerit să realizez mai bine și mai adevărat ceva.

    Eu cred că ”to blog”. How to blog? Așa cum suntem, cu toate ale noastre pentru că numai fiind cine suntem (dar și asta e greu, depinde de persoane; unora le vine foarte ușor), vedem cum nu ar trebui să mai fim. Și numai spunând ce ni se întâmplă găsim ceea ce ne unește de ceilalți muritori și ceea ce ne diferențiază și ne poate îmbogăți sau chiar sărăci.


  9. 🙂



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: