h1

În sculptură 1/3

aprilie 5, 2012
Image

1. Cina cea de taină - detaliu, Biserica Familia Sagrada

Image

3. Lepădarea lui Petru, Biserica Familia Sagrada

Image

2. Sărutul lui Iuda, Biserica Familia Sagrada

Reclame

9 comentarii

  1. Superb, aş zice. Sau să nu zic? Nu-ţi vine deloc să te închini la/cu/lângă aşa ceva, sunt prea „artistice”, ca să nu zic profane. E genul de profan în care sacrul se simte bine, ascuns, aşteptând să-l descoperi acasă, mult după despărţire, în cămăruţă, sau cu cafeaua înainte şi ochii pierduţi pe fereastră. Deşi au capete pătrate, statuile astea par să nu te bage deloc în seamă, nu sunt conştiente că eşti pe acolo, ci îşi trăiesc cu intensitate povestea. Ce să mai zic de faptul că e prima reprezentare a Mântuitorului din spate, de care îmi aduc aminte. De sus, există şi e chiar timposibilă – privirea Tatălui. Aici, pare a fi privirea îngerului păzitor.
    Ar fi un bun frontispiciu pentru un anumit blog, nu doar din cauza colţurilor şi a cocoşului.

    Apreciază


    • Ba să zici! Într-adevăr, sunt mai misterioase cele chip-less (au eliberare {sau încărcare} prelungită), deși la Sagrada depinde și unghiul din care faci poza. Însă mi-au plăcut și cele din lateralo-față, lateral etc. Datorită tristeții de pe chipuri, îmi par foarte expresive.
      De exemplu:

      Dar cea de jos a lui Dali ai văzut-o? Privirea copiilor. Înălțarea, de același; m-a lăsat fără cuvinte:
      http://www.freakingnews.com/Dali-Ascension-Gala-with-Pac-Man-Pics-81301.asp
      Nu-mi dau seama dacă Cel de susul imaginii e doar Tatăl sau doar Duhul Sfânt sau amândoi.

      O, da, dar dar ce personaj ar întruchipa blogărul? rămâne the întrebarea. Petru e prea trist în momentul conștientizării din imagine, după cum văd, numai the cocoș.

      Apreciază


      • Chestia cu Pacman, deşi oarecum sinistră, are o noimă inversă (pentru că Pacman nu are cum să fie la o eroare de paralaxă distanţă de Duhul Sfânt). Oricum, Pacman e ceva mai clar decât ceea ce a pictat Dali în locul respectiv. Oare ce-o fi?

        Apreciază


      • Oricum, structura respectivă e generată de creşterea organică, de şirul lui Fibonacci. Poate pentru că Înălţarea e o consecinţă matematică a şirului început prin Întrupare, dar fără de început şi fără de sfârşit.

        Apreciază


      • A, chestia cu Pacman a fost din greșeală, căutam o imagine mare și n-am mai verificat și restul imaginii cu rollul. O versiune normală, totuși (atât cât poate fi Dali de normal):

        Între timp am aflat și ce e, de fapt, în locul respectiv, nordul imaginii: Duhul Sfânt plus Gala, una din soțiile lui Dali, văzută ca Mama lui Isus. Bad choice și nu pentru că nu ar fi frumoasă.
        Se pare că șirul lui Fibonacci se găsește și în galaxii, poate reprezintă Celălalt Univers, cel puțin așa înțeleg. Dar, dacă ar fi să spun ce am considerat la început – când nu știam de Fibonacci – că e rotundul cel galben/ miez de floarea soarelui, aș fi spus că e cercul fără început și fără sfârșit care Îl reprezintă pe El.

        Apreciază


      • Hmmm… În primul rând, nu cred că Gala o reprezintă pe Maica lui Isus. E în afara sferei Duhului, are lacrimi pe obraz (pot fi şi de bucurie, dar nu se potriveşte cu timingul, Maica nu îl putea aştepta în Cer la Înălţare), şi pare mai degrabă să se afle într-un loc oarecum fierbinte şi cam zbuciumat. Apoi, ca şi în tabloul cu Răstignirea, mi se pare că avem concomitent reprezentate mai multe axe – cel puţin două: paralel cu apele deasupra cărora s-a purtat odată Duhul, şi verticala fiecăruia dintre noi, pe care avem un grad de libertate: în sus sau în jos. Circularitatea este deplină, pentru că mergând spre orizontul apelor ajungem de unde am plecat, iar Raiul şi Iadul, culmea opoziţiei, se întâlnesc în dreptatea lui Dumnezeu.

        Apreciază


      • Nu se potrivește cu mai multe, nici cu Triunghiul, dar asta citisem aici:
        http://www.dali.com/blog/dalis-ascension-of-christ-among-his-most-powerful-masterworks/
        Că reflectă sau nu gândul de creație a lui Dali – nu știu, dar corect, e în afara sferei, ăsta poate fi un semn bun de interpretare greșită a celor de mai sus. Cu timingul nu știu dacă ar fi neapărat o problemă dacă tot e așezată în afara sferei; ar putea fi considerată și în afara timpului și spațiului (mai ales) dacă e până acolo. Cu restul sunt de acord.

        Apreciază


  2. Apropo de șir, când am zărit forma șirului fibonaccian, mi-am amintit că punctul acela de finiș (sau început) al șirului e considerat în fotografie punct de maxim interes pentru ochi, că acolo e bine să fie plasate elementele. Mai bine decât pe liniile treimilor.

    Apreciază


  3. […] JOI, la linkul de aici […]

    Apreciază



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: