Archive for Mai 2012

h1

Fii tu. Dar nu chiar până la capăt.

Mai 29, 2012

Vorba lui Hertzog (Saul Bellow): ”Acum, din cauza politeții, mă doare stomacul.” Strădania de a fi bun sau mai bun nu e răsplătită cu cele mai luminoase sentimente întotdeauna. Dar strădania de a fi bun (creștin, dacă se poate) e un imperativ, așa că, printr-un mijloc sau altul, trebuie s-o facem. Bine, dar nu pot să-l iubesc pe celălalt; nu pot mai ales pentru că nu vreau. Iar să fiu doar drăguț de suprafață n-ar putea avea valoare în ochii Celui pentru care spun că o fac. Dacă o fac pentru ochii oamenilor, pe ei nu-i pot mulțumi niciodată îndeajuns, iar pe Dumnezeu cum Îl pot mulțumi arătând dragoste cuiva pe care nu-l iubesc? Așa că mă prefac pentru că mă străduiesc neputând; nu întotdeauna prefăcătoria vine din motive greșite, dar nici nu ajunge prea departe, din păcate.

Să mă forțez a iubi nu pot. Gândul acesta frustrează mai ales dacă îmi spun creștin. Să nu îmi iubesc aproapele e un lucru grav; dacă-l mărturisesc, sună și mai grav. Frustrează pentru că te confruntă cu o neputință esențială și ajungi într-o dilemă la fel de mare: fie pretind că am răbdare, că iubesc pe toată lumea, că înțeleg pe toată lumea, că sunt de acord și rămân un ipocrit (Doamne, cum sună!), fie renunț și mă comport așa cum sunt eu, riscând să jignesc, să sfidez… Be yourself, right? Cum să fiu eu și să fiu un creștin veritabil, nu e culmea creștinismului?

Într-o asemenea dilemă, am început să-I cer lui Dumnezeu să-mi arate cum trebuie să fiu și să aibă răbdare cu mine să-mi spună unde greșesc. Și, treptat, am început să observ greșeli, păcate pe care nu le observasem înainte; deloc ușor, deloc plăcut, dar totuși eliberator pe de o o parte; pe de cealaltă parte, rămâneau întrebări cu privire la iubirea posibilă a lui Dumnezeu pentru unul care greșește în atâtea locuri și feluri; rămânea conștientizarea că nu pot face absolut nimic să mă schimb; rămânea agonia neputinței.

”Fii tu” e un îndemn care poate într-adevăr face bine dacă e tradus cu ”Nu te preface, nu fi ipocrit!”. Da, știu, sună șocant, dar ni se poate potrivi. Într-adevăr, asta relaxează lucrurile, dar le și complică. Bun, nu mă prefac, ai dreptate, dar cum Îți împlinesc voia? Și am început să-I cer să mă ierte, să îmi dea El dragoste și răbdare și iertare, să toarne El din preaplinul Lui și peste mine, că eu nu am și nu pot și nu vreau și recunosc că nu merit; să mă ajute să FIU și să VREAU ca El. A fost o revelație să mă trezesc că încep să iubesc și să o fac altfel decât cum am iubit până atunci. A fost o revelație să simt că Dumnezeu asta a așteptat: să Îi cer Lui să îmi dea dragoste, să depind de El, nu să mă străduiesc eu, să realizez eu prin puterea mea. A fost o revelație să înțeleg din nou Iov (în sensul supunerii în fața Singurului Puternic), să pricep că puterea mea nu a reușit decât să mă ajute să par, dar puterea Lui e cea care ne ajută să fim într-adevăr. A fost o revelație să înțeleg că El așteaptă să ne smerim sub mâna Lui și să cerem ca să ne dea.

E un drum care începe. Un alt fel de înțelegere care se înființează.

h1

EU-visionul meu

Mai 27, 2012

Nu mă interesează Eurovisionul pentru câștigători, nu am răbdare să stau la voturi. Mă interesează pentru descoperirile personale. Nu mă interesează cum se votează pentru că le cunoaștem obiceiurile. Am și eu o listă de câștigători, o alta. Nu neapărat în ordinea preferințelor.

Asta e lista mea.

Spania:

Estonia:

Azerbaijan:

Germania:

h1

Evident

Mai 25, 2012

Image

h1

Ascension

Mai 24, 2012

Image

h1

Zonă 1. Punctul aproape 0.

Mai 3, 2012

M-am luat după Sam şi am făcut un traseu pe roţi de-a lungul Crişului Repede (care nu e atât de repede, dar nu mai interesează pe prea multă lume, mai ales pe cei care ar trebui să-l cureţe). Începem călătoria fotografiată de pe Podul (nou construit) Sovata.

Image

de pe Podul Sovata.

Vederea e spre podul CFR (de curând îmbogăţit cu încă o bandă). În depărtare se zăreşte C.E.T.-ul 1. Uneori huruie puternic.

Image

Primăria

Urmează, la o bună depărtare, Centrul cu Primăria. Dincolo de ea, fosta Bibliotecă Judeţeană, acum retrocedată greco-catolicilor, renovată şi denumită Palat episcopal. Turnul din spate, în renovare, este Catedrala Greco-Catolică Sf. Nicolae.

Image

de pe podul Ferdinand

Din acelaşi punct, cu altă perspectivă (la stânga), avem Podul Ferdinand, iar dincolo de el, în depărtare pe partea dreaptă, Sinagoga Neologă Zion.

Image

Primărie

Lângă Primărie, Biserica Romano-Catolică Sf. Ladislau în Piaţa Unirii.Image

Dincolo de pod, Palatul Vulturul Negru (care nu e prea negru, trebuie să recunoaştem), în stil secession, de curând renovat.

Image

str. Libertăţii

Continuând pe malul drept al Crişului, ajungem pe Str. Piaţa Libertăţii. Acum aflu şi eu cum se numeşte această stradă care mă fascinează constant. Numele ei îi mărturiseşte pe deplin sentimentul pe care ţi-l dă când eşti acolo. Undeva în partea dreaptă, avem şi Podul Intelectualilor, la care voi reveni.

Image

podul Dacia

După Podul Intelectualilor, avem Podul Dacia, lângă Hotelul Dacia. La dreapta de el, în depărtare, se vede Catedrala Ortodoxă, în contrucţie de mulţi, mulţi ani.

Image

Hotel Dacia

Hotelul Dacia, iar în continuare mai noul Hotel Hilton, lângă care vom ajunge pe celălalt mal.

Image

Hotel Hilton

Hotel Hilton şi malul pus la punct destul de frumos, de ceva timp.

Image

Hotel Dacia

Drumul înapoi, care e întotdeauna mai scurt.

Image

Seminarul Greco-Catolic Iuliu Maniu

În colţ, am prins doar puţin din Liceul Greco-Catolic Iuliu Maniu.

Image

podul dacia

Pe sub Podul Dacia. Pe partea stângă, renumitul Liceu Gojdu, invizibil de data asta.

Image

podul Intelectualilor

Ceea ce se vede în depărtare e podul de al cărui nume se miră mulţi (chiar orădeni!). Podul Intelectuaillor. În stânga lui, restaurantul Bridge.

Image

Hotel Dacia

De la „poalele” Podului Intelectualilor, privire înapoi spre Hotel. O atmosferă la fel de relaxantă, aş zice, precum cea de pe Libertăţii.

Image

Centru

Reîntoarcerea la aproape origini, acum fiind vizibil şi Turnul Primăriei, deschis şi publicului de anul trecut. Din vârf, de la o înălţime de aproape 50 m, se vede oraşul altfel. Cred că doar Ciuperca e mai sus decât el (dacă ştie lumea altfel, sunt curioasă), care e la aproximativ 250 m.

Image

Mal drept

Din centru, spre Decebal, pe malul drept al Crişului. O altă porţiune frumoasă pentru mine.

Cam atât deocamdată.

%d blogeri au apreciat asta: