Archive for August 2012

h1

Unele continuități

August 25, 2012

Mi s-a povestit că pe la vreo 3 ani, când mă plimbam cu mama cu de mână prin centru, m-am oprit la un moment dat în fața unei biserici și am cerut rapid:
– Acolo?
Și, fără să mai aștept vreo încuviințare, nefiind nici împiedicată, am înaintat pe drumulețul din curte ce ducea spre ușă.

Aceasta este intrarea cu pricina.
*

Holy Spirit

*

Și acum mă simt fascinată de ea; e una dintre preferate; se pare că există unele atașamente care nu se schimbă și nu se satură. Cred că mare parte din ceea ce mă atrăgea atunci și continuă să o facă și acum e tocmai acel drum înverzit prin curte. Apoi, faptul că porțile sunt întotdeauna deschise (așa ar trebui să fie bisericile, nu?). O invitație să intri să te rogi. Niciodată nu mi s-a întâmplat să intru și să nu fie sau să nu vină cineva să se roage în timpul șederii mele acolo. Iar sentimentul e mereu unul de liniște (și la propriu, și la figurat), de profunzime, de primire, de prezență invizibilă de neînlocuit.

în curte


spate

interior 1

interior 2

fațadă ziua.

fațadă seara.

Anunțuri
h1

în avans

August 15, 2012

Un posibil rezultat la testul spiritual făcut oricărui om.

 

De dorit să fie și dorința aceea dorința fiecăruia.

Noi nu avem pentru că nu dăm. Sigur că și pentru că nu cerem (Cui trebuie). Dar nemulțumirea noastră cu privire la alții vine de cele mai multe ori din zgârcenia noastră. Nu suntem iubiți pentru că nu iubim întâi sau nu iubim adevărat sau ceea ce trebuie. Nu suntem înțeleși pentru că nu îi înțelegem noi în primul rând pe ceilalți. Nu avem parte de milă pentru că nu ne îndurăm nici noi de alții. Nu ni se dă răgaz pentru că nu avem răbdare.

We have to Pay It Forward (dacă nu l-ați văzut, chiar merită timpul), precum copilul din film. Copiii înțeleg mai repede și mai corect decât adulții. ”Oamenii mari iubesc cifrele”, dacă vă mai amintiți.

Iar după ce devenim ceea ce trebuie, nu ne va mai supăra că nu primim, ne va bucura doar să dăm…

%d blogeri au apreciat asta: