h1

Unele continuități

August 25, 2012

Mi s-a povestit că pe la vreo 3 ani, când mă plimbam cu mama cu de mână prin centru, m-am oprit la un moment dat în fața unei biserici și am cerut rapid:
– Acolo?
Și, fără să mai aștept vreo încuviințare, nefiind nici împiedicată, am înaintat pe drumulețul din curte ce ducea spre ușă.

Aceasta este intrarea cu pricina.
*

Holy Spirit

*

Și acum mă simt fascinată de ea; e una dintre preferate; se pare că există unele atașamente care nu se schimbă și nu se satură. Cred că mare parte din ceea ce mă atrăgea atunci și continuă să o facă și acum e tocmai acel drum înverzit prin curte. Apoi, faptul că porțile sunt întotdeauna deschise (așa ar trebui să fie bisericile, nu?). O invitație să intri să te rogi. Niciodată nu mi s-a întâmplat să intru și să nu fie sau să nu vină cineva să se roage în timpul șederii mele acolo. Iar sentimentul e mereu unul de liniște (și la propriu, și la figurat), de profunzime, de primire, de prezență invizibilă de neînlocuit.

în curte


spate

interior 1

interior 2

fațadă ziua.

fațadă seara.

Anunțuri

12 comentarii

  1. Reblogged this on Persona and commented:
    De citit, de catre toti cei cu nostalgii ale copilariei.


  2. Cunosc sentimentul pe care ti-l da o astfel de cladire 🙂 , iar amintirile din copilarie au un farmec aparte. Copilaria este o perioada in care intuitia atinge cote foarte inalte, percepem totul in alte culori. Ceea ce noi numim maturizare, este de fapt un proces in care acumulam multa informatie, dar pierdem frumusetea si capacitatea cu care percepeam lucrurile odinioara.

    Oare nu la acea puritate si frumusete de a percepe lucrurile din jur din copilarie face referire si Isus ?

    Intr-adevar biserica deschisa tot timpul iti da senzatia de invitatie la rugaciune, ar fi placut si bisericile nostre sa renunte macar putin la programul ultra-redus de vizita pe care il au. Senzatia de program de cinema de la ora – pana la ora, in zilele… , da putin senzatia de ingradire, control…


    • Eu știu că se pot vizita și ale noastre la orice ore (există portar) – cel puțin a noastră se poate. Atâta doar că modernitatea și postmodernitatea ne ajută – sau ne încurcă – să avem uși care se închid și singure (și să nu avem halucinații). Cele vechi nu se închid singure, dar țin înăuntru răcoare mai mare decât ale noastre.


      • Nu am simtit niciodata „invitatia” de a vizita bisericile noastre inafara orelor alocate oficial vizitelor 🙂 . Din pacate nu prea stiu pe nimeni inafara de cei cu activitati zilnice acolo sa mearga sa viziteze.

        In bisericile religiilor clasice arhitectura te atrage, e un mic muzeu spiritual in alte cuvinte pe care il poti vizita. Cladirile noi, sunt destul de seci, ma rog nu critic arhitectura, in schimb nu au acelasi farmec. Cei mai multi nu sesizeaza aspectele respective. Noi am vrut sa fim diferiti de alte religii, complementari la toate aspectele si suntem 🙂 .

        Cand eram student mergeam aproape zilnic in pauza mare pt cateva minute la o biserica situata langa universitate, mi se pareau foarte relaxante acele momente in care puteam sa spun cateva ganduri lui Dumnezeu, deconectat fiind de forfota pauzelor studentesti.


  3. Vezi ce-ai pățit dacă nu știai teologie?! 🙂
    Și eu când eram mic intram prin biserici. Ai dreptate. Și mie îmi lipsește ușa aceea mereu deschisă și biserica de care „te poticnești” în drumul tău zilnic. Locul acela tainic, răcoros, liniștit, de reculegere. Cred că constrângerea programului fix ne trage într-un iureș de activități ce ne privează de răgazul unei introspecții, acel Selah (Oprire) din rândurile Psalmilor.
    Frumoase poze.


    • Heheei! 🙂 Și acum, că știu, fac la fel! Ba chiar mai ceva!
      De asta chiar mi se întâmplă să mă ”poticnesc”, că e la vedere și la umblare. Să știi că sună consolator această oprire pomenită; că răgazul nu e neapărat rău, iar dacă îl folosești să-L privești pe El e și mai bine.
      Mulțumesc!


  4. […] rămas fără cuvinte, privind apusul cu bucurie îngândurată. Era tot un fel de continuitate, chiar dacă […]








I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: