Archive for Octombrie 2012

h1

vizăltiere

Octombrie 29, 2012

Kierkegaard spunea că e mai ușor să devină creștin cineva care nu e creștin, decât e pentru un creștin să devină creștin. Mă aflu întotdeauna în dezavantaj față de propria mea tradiție. Intimitatea cu ceea ce mi s-a dat nu mă face doar să fiu mai iute, ci mă și moleșește. Îmi lipsește disponibilitatea la veghe a străinului. Ar trebui să mă comport față de tradiția al cărei moștenitor sunt asemeni actorului care a jucat prost o scenă: ar trebui să ies și să intru din nou. (Leon Wieseltier – Împotriva identității, (meditația 25, Editura Polirom, 1997,  pg. 53)

Într-adevăr, pentru un creștin e mai greu să devină creștin, dar cred că din alt  motiv. Nu tradiția – pentru care a găsit o excelentă analogie cu actoria – e cea care îl  pune pe creștin în dificultate, de vreme ce un creștin nu se diferențiază esențialmente de un necreștin doar prin tradiția la care aderă. Astfel că interpretarea proastă a unei scene nu ar trebui să însemne totul, să fie concluzia supremă, ci să reprezinte doar un semnal cum că el nu și-a înțeles și trăit, de fapt, rolul; nu că jocul lui n-a părut credibil, ci că e doar un joc exterior care nu se suprapune peste un crez și un simțământ. Asta îmi pare a fi imposibilitatea în care se află creștinul despre care vorbește el. Și, atunci, ieșirile și intrările ar trebui și ele să își schimbe măcar puțin esența.

Anunțuri
h1

Reblogare nereblogată

Octombrie 24, 2012

De reblogat nu-mi place – că la un moment dat mă trezesc că pierd șirul autorilor articolului reblogat și prefer să nu îmi creez mai multe confuzii decât cele pe care le am deja – dar asta nu înseamnă că nu îmi place să pasez mai departe alte scrieri.

Un prieten scrie asta:
”Write something short. You are competing for attention. Write about a personal experience. It is more interesting how the cute barista from The Beat Cup broke your heart than what they said at church last Sunday about dating.”

Hm?

h1

Necesarul zilnic

Octombrie 14, 2012

Am auzit azi o rugăciune – nu cea din Biblie – care spunea, între altele: ”Doamne, îți mulțumim că ne dai și că ne iei.” Nu e un lucru ușor. Adică poate fi un lucru ușor s-o spui fără să o simți, dar când o spui pentru că o crezi devine greu. Și, în același timp, eliberator, dându-ți seama că toate stau în Mâna Lui și că tot ce avem e o iluzie că ar fi al nostru.

Cred că Domnul îmi ia atunci când nu știu aprecia ce îmi dă și vrea să îi fiu recunoscătoare și să îi mulțumesc pentru tot ceea ce am primit deja. Cred că îmi ia atunci când nu am încredere în El că El este Unicul, Cel Mare și Atotputernic, Cel care poartă de grijă, Cel care nu uită nicio clipă că exist și că am nevoie de El și de multe altele.

”Binecuvîntează, suflete al meu, pe Domnul
Și nu uita nici una din binefacerile Lui!
El îți iartă toate fărădelegile tale;
El îți vindecă toate bolile tale;
El îți răscumpără viața din groapă;
El te încununează cu bunătate și cu îndurări;
El îți satură de bunătăți bătrînețea
Și te face să întinerești iarăși ca vulturul.
Domnul face dreptate și judecată tuturor celor asupriți.
El și-a arătat căile Sale lui Moise
Și lucrările Sale fiilor lui Israel.
Domnul este îndurător și milostiv,
Încet la mînie și plin de bunătate.
El nu ceartă fără încetare
Și nu ține mînia pe vecie.
Nu ne face după păcatele noastre,
Nu ne răsplătește după fărădelegile noastre.
Ci cît sunt de sus cerurile față de pămînt,
Atît este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El;
Cît este de departe răsăritul de apus,
Atît de mult a depărtat El greșelile noastre de la noi.
Cum se îndură un tată de copiii lui,
Așa se îndură Domnul de cei care se tem de El. […]

Binecuvîntați pe Domnul toate oștirile Lui, slujitorii Lui, care faceți voia Lui!”
(Ps. 103, fragment)

%d blogeri au apreciat asta: