h1

gândul constatator al zilei

decembrie 11, 2012

Tu trebuie să fii pentru cei ce sunt, numai ei pot primi. Și da.

6 comentarii

  1. Mi s-a parut mai interesanta – desi contradictorie, insa poate tocmai de aceeea – prima varianta, cea care mi-a venit prin mail …

    Apreciază


    • Poți comenta și gândindu-te la varianta inițială ceea ce ai fi dorit să spui.

      M-am răzgândit pentru că nu mi-a mai plăcut faptul că ”absenții” transmiteau prea mult ideea de absență fizică și asta nu îmi reprezenta gândul. Voiam să trec de fizic spre sufletește, cei care nu sunt… preocupați de noi, adică decid să nu fie în jurul nostru.

      Apreciază


      • … iar eu ma gandeam la absenta intr-un cu totul alt sens (http://dyobodiu.wordpress.com/2012/10/05/dictionar-existential-absenta/ , scrisa intr-un moment de rememorare a unui parcurs alaturi de niste oameni ce ne-au fost smulsi din proximitatea spatiului reprezentabil in coordonate matematice) motiv pentru care m-am intrebat daca nu cumva suntem noi cei ce putem FI si pentru cei absenti, reactualizand prezenta lor prin constiintele noastre.
        In acest caz, mingea nu este in terenul lor, ci tot in al nostru …

        Apreciază


      • Da, îmi amintesc. Atunci e bine că am reformulat pentru că ținta e diferită. Cred că și în cazul ăsta (de care spun eu) mingea e în terenul nostru pentru că cei ce nu sunt (tot) nu primesc ceea ce li se dă și nu dau înapoi. Sau nu, ce zici?

        Apreciază


  2. Dacă citim „a fi” sau „sunt” în sensul lui „A EXISTA”, relaţia îmi pare a fi reală.
    Dacă, însă, îi punem relaţiei un accent aritmetic şi-i privim pe „fii” şi „sunt” în sensul obligaţiei corelative de „A FACE”, lucrurile se îngreuiază un pic pentru cei care „sunt”.

    „Fii”-ul este pentru toţi (în slujba tuturor celor care sunt), deşi cel care este nevoit SĂ POATĂ „a fi” e doar unul/sau câte unul. Ciudată diviziune a puterii şi responsabilităţii umane!
    Cei care „sunt”, cumva, nu au împreună obligaţia lui „unul”(poate un sărman), care, deşi doar „este”, el poartă şi un fel de obligaţie „erga omnes”.
    Până nici pentru cel care „este” Unul singur în univers( şi El este pentru toţi), nu pot fi toţi cei ce „sunt” oameni.
    „Sunt”-ul, deşi are un potenţial uriaş, se află totuşi sub puterea lui „fii”. Cei care „sunt” nici nu pot exista fără „a fi”, iar „sunt”-ul este valid doar pe rând, unul câte unul…

    (sunt obosit, împresurat de un complex de condiţii şi împrejurări speciale în aceste zile, aşa încât cer a nu-mi fi judecată clămpănirea 🙂 )

    Apreciază


    • Vezi tu, e un fel de ”a face” (dar și de ”a exista”) și ăsta despre care spun eu. Se spune că e preferabil să nu te interpretezi pe tine, dar eu nu poci rezista tentației, e prea mare, așa că: ceea ce oricum faci pentru cei care nu sunt ar fi, poate, mai bine să faci pentru cei care sunt ca să poată primi; nu toți pot primi sau vor să primească, însă asta nu înseamnă că nu ai ceva bun de dat. Deci, facerea poate rămâne, dar destinația ei poate fi uneori ”deturnată” cu succes în.. altă parte.

      Apreciază



Lasă un răspuns la Camix Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: