Archive for Ianuarie 2013

h1

Life is

Ianuarie 27, 2013

Cine ține hățurile?

parcul cu minuni neexplicate.

parcul cu minuni neexplicate.

 

Anunțuri
h1

Sola solo

Ianuarie 23, 2013

Găsesc într-un roman o replică ce mi se lipește de creier și mai ales de inimă:

întotdeauna trebuie să avem lucruri pe care le regretăm; ne ține smeriți”.

Am întâlnit oameni la care am văzut din prima că au întotdeauna ce regreta. Că nu duc lipsă, că nu sunt săraci în regrete și, deci, nici în analiza de sine. Și, deci, în aprecierea corectă de sine. Pentru că, dacă toți păcătuim, toți ar trebui să avem din plin ce regreta (pentru mine, întâlnirea cu un om smerit mă face să îmi dau seama că de mult trebuia și eu să fiu așa). Însă aceasta nu vine prin forțe proprii.

Nici vindecarea regretului și transformarea lui în viață din belșug și în Bine nu vine prin forțe proprii. Nu singuri ar trebui să încercăm să devenim mai după placul Lui.

h1

Gustul de Dumnezeu

Ianuarie 13, 2013

Am primit de la Alex (mulțam, Alex!) niște bunătăți pe care nu mă poci abține să nu le foruardez către voi așa, selectiv, alegând ce m-a izbit mai puternic în moalele inimii. Dacă am înțelege frumusețea Împărăției lui Dumnezeu precum o înțeleg copiii, ar fi și Dumnezeu mai mulțumit de noi și am alerga mai degrabă să ne intereseze ce are El de spus despre fiecare decizie a noastră, despre cum suntem noi, despre cum ne grăbim să le reproșăm altora că nu sunt bine așa cum sunt, despre cum uităm să ne scoatem prima dată bârna din ochiul nostru.

Am arătat cuiva replicile acestea și a avut o reacție ”îngrozitor de” frumoasă (vorba unui prieten), care o pot pune și în dreptul meu:
– Abia acum îmi dau seama cât sunt de proastă.

*

„Călugării și-au făcut meserie din rugat pentru că ei au văzut că nu poate să existe meserie mai frumoasă decât să vorbești tot timpul cu Dumnezeu.” ( 9 ani)

240333-couple-praying-at-church

„Biserica e sfântă și rămâne sfântă chiar dacă intră în ea mulți păcătoși, că biserica de aia e făcută, ca păcătoșii care intră să-și facă acolo antene pentru Dumnezeu.” ( 12 ani)

„Dumnezeu se înțelege mai ușor cu copiii mici, că cei mici au suflet mai încăpător. La oamenii mari e o înghesuială de rele că nici n-ai unde să stai.”( 10 ani)

„Biserica nu iubește plăcerea, că plăcerea îți aduce să spui mereu că mai vrei, pe când mulțumirea îți aduce să spui că-ți ajunge.” ( 9 ani)

„Îngerii nu ne spun cum e în Rai, de unde sunt ei, că atunci când mori e ca un fel de ziua ta și primești cadou Raiul și ei nu pot spune dinainte cum arată cadoul pe care îl primești pentru că strică toată ziua.” (10 ani)

” Nu e bine să stai cu păcatul în tine, trebuie să fugi la spovedit, ca păcatul din tine să nu facă pui de păcați.” ( 10 ani)

„Postim ca să nu ne mai gândim numai la gusturi de mâncare și să ne mai gândim și la gustul de Dumnezeu.” ( 11 ani)

„Cei care nu-l găsesc pe D-zeu sunt cei care îl caută din interes.” ( 12 ani)

„Sfinții au aureola rotundă și nu pătrată ca să nu facă vreun rău nici măcar din greșeală – că poate cine știe, când se ridică la cer, să nu înțepe cu vreun colț o pasăre în zbor.” ( 13 ani)

„Dacă îi ascultăm atent pe oameni, auzim mai tot timpul cum se laudă, pentru că nu le este gata capul.” ( 11 ani)

h1

De dat, de dăruit.

Ianuarie 9, 2013

Ceva de dat mai departe. Întotdeauna mai avem de învățat ce e iubirea desăvârșită și Cine ne-o poate da. Și întotdeauna e bine să ne amintim ce putere are această iubire. Iubirea nu e (doar) dulce, ea e atotcuceritoare.

Laurențiu scrie despre iubire vs frică.

h1

sus-pect

Ianuarie 3, 2013

Ieri, într-un mall, mâncam cu niște prietene și povesteam. Printre șirurile meselor, am observat un bărbat îmbrăcat mai neglijent, foindu-se de ici-acolo cu o plăsuță în mână. Nu părea să aibă o destinație precisă, dar nici să aștepte pe cineva anume. Brusc îmi păru suspect. Le-am avertizat pe fete că poate ar trebui să fim cu ochii pe genți, să nu avem surprize. Am continuat să-l urmăresc, totuși, printre băsădelile noastre, curioasă. Când vreunul dintre clienții localului se îndrepta spre coșul de gunoi pentru a-și curăța tava, omul se apropia rapid să colecteze punguțele de hârtie pe care le aruncau și, dacă mai rămăsese ceva în ele, se așeza grăbit la o masă găsită liberă și înfuleca rapid bucățile. Iar apoi își relua plimbarea.

Vasăzică, nu căuta să fure, cum mă gândisem eu, ci doar vâna rămășițele de la mesele ”bogaților”. Subit mi se făcu milă de el, deși nu cunoșteam despre el nimic. Și tot subit îmi păru rău că îl bănuisem de furăciuni.

 Adevărul e că nu toți sunt atât de răi pe cât ni-i putem noi imagina. Știu că și inversul e valabil, iar atunci când acesta are loc, îl numești pe om naiv, dar mai gravă îmi pare cealaltă variantă. Cine știe câte suspiciuni purtăm fără să fie cazul? Cine știe pe câți am putea iubi dacă nu i-am suspecta de rău? Dumnezeu vrea să-i iubim oricum. Că, oricum, toți căutăm același lucru: să fim iubiți și să fim lăsați sau încurajați să iubim.

%d blogeri au apreciat asta: