h1

Aut ăv cotidian

Martie 22, 2013

Fiind arestată timp de câteva ore într-un anume loc fără preocupare solicitantă, căutai ceva de frunzărit pe rafturi și credeți? Am găsit! Ceva romanel polițist, scris de un român. Decât Pagini aurii, mult preferabil. Filiera grecească. Un titlu cam interesant pentru un roman, dar ce contează, dă-i drumul. După o pagină și ceva, îmi spun:  Hmm, puteau mai bine cu traducerea asta. Dau să văd traducătorul; uitasem ce citesc. Mă luminez într-un final. Ciudat, e prima oară când am sentimentul ăsta cu o carte. Dar ce contează, cred că mi s-au urcat traducerile la cap.

Continuu, îmi pare destul de ușor, cam multe personaje dintr-odată pentru cât pot procesa, dar nu tare enervant, doar puțin cam încărcat. Nu contează din nou, o surprinzătoare senzație de eliberare și relaxare începe să mă cuprindă. Nu tu telefoane, nu tu pop-ups, nu tu you’ve got… , nu tu număr de pagini necesar, nu tu ceas (decât arareori), aș… cât de normal să faci un singur lucru, oricât de banal. Nu știi niciodată ce iepuri relaxanți pot ieși dintr-o pălărie simplă. Ne-am prea obișnuit numai cu chestii greoaie. Să mai tragem o dușcă de aer.

Paranteză: nu e recenzie, mai e mult până acolo, e doar primul episod. Consemnat de data asta.

Anunțuri

I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: