Archive for Mai 2013

h1

Boom

Mai 31, 2013

Boomerangul spune
ca Schwarzenegger
că se va întoarce
De obicei ameninţător
Aşa mă înfioară
şi vorbele despre
iubire
Se înapoiază
cu fruntea creaţă
de încruntare
sfredelind pînă
la cîntatul cocoşului:
„Tocmai tu vorbeşti?”

h1

Citiți, ai?

Mai 30, 2013

Am deschis o nouă pagină pe blog, vă aștept să vă dați cu cititu în stambă,  mă interesează bogățiile pe care le descoperiți. Nu vă forțați să veniți din prima cu liste întregi. Un titlu? Perfect. Scrie-mi unul și spune-mi de ce. Așa cum vine pe fus. Mâine îți amintești altul? Nimic mai potrivit: dă-l pârtie.

Asta-i pagina.

Mulțam faină, dară.

 

h1

ce iaște bunătate

Mai 28, 2013
deliciousss

deliciousss

h1

o deznădejde revigorantă

Mai 27, 2013

Noi românii avem termenul, cuvîntul „smerenie” din slavonă. „Mera” înseamnă măsură, iar „smeriţi” înseamnă a aduce în măsură. „A te smeri” înseamnă a-ţi veni în măsură, a reveni, a deveni ceea ce eşti tu. Cu alte cuvinte, a fi smerit înseamnă a cunoaşte adevărul despre tine însuţi, a-ţi cunoaşte măsura, a fi realist.

Şi care este măsura noastră? Măsura noastră este moartea. După călcarea poruncii lui Dumnezeu,după ce ne-am despărţit de Dumnezeu, ne-am îmbrăcat în blestemul despre care i-a vorbit Dumnezeu lui Adam înainte de a păcătui. „Nu mînca de aici, pentru că de vei face asta de moarte vei muri”. Aşa că noi toţi astăzi suntem muritori şi iată adevărul despre noi, măsura noastră este moartea. Dacă n-ar fi venit Dumnezeu, dacă n-ar fi venit Hristos Mîntuitorul la noi ca să ne scoată din moarte, morţi am fi rămas în veac. A cunoaşte adevărul despre noi este a conştientiza acest lucru. A ne smeri înseamnă a cunoaşte cine suntem. Cel care cunoaşte cine este el – iar el este moarte, muritor – îşi dă seama că are nevoie de un Mîntuitor. Cunoaşte că el însuşi nu este în stare să iasă din moarte, să iasă din suferinţă, să iasă din durere, să iasă din singurătate, stări pe care toţi le trăim, chiar şi cei care ne provoacă la libertate prin afişele lor, dar nu ni le putem rezolva. Nu ni le putem rezolva prin libertatea pe care ne-o propun.

Ce înseamnă a fi liber? Înseamnă a putea fi tu însuţi oriunde şi oricînd, înseamnă a putea fi tu însuţi indiferent de ceea ce este în jurul tău, de factorii din afară. Nimic din afară nu-ţi poate strîmtora libertatea ta. Atunci cînd libertatea ta depinde de nişte lucruri exterioare, cum poţi oare să te numeşti liber? Da, noi spunem, tinere din liceu, sunt liber şi vreau să mă duc la mare. A fi liber înseamnă a-mi putea împlini dorinţa asta. Dacă nu ia tatăl tău salariul, tu nu te poţi duce la mare. Înţelegeţi? Am zis o pildă pe care o putem urmări. E banală, dar cam prin asta înţelegem libertatea noastră. Sunt liber dacă pot să fac cutare sau cutare lucru. Dar sunt o mulțime de factori exteriori care nu depind de tine și care, dacă nu se vor îndeplini și tu nu-ți poți trăi libertatea ta, înseamnă că tu nu ești liber.

(Savatie Baștovoi – Puterea duhovnicească a deznădejdii, p. 7-8)

h1

destinatar

Mai 27, 2013

”Spălați-vă și curățiți-vă! Luați dinaintea ochilor Mei relele pe care le-ați făcut! Încetați să mai faceți răul!

Învățați-vă să faceți binele, căutați dreptatea, ocrotiți pe cel asuprit, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă!”

”Veniți acum să ne judecăm”, zice Domnul. ”De vor fi păcatele voastre cum e cîrmîzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lîna.

(Isaia 1:16-18)

Și lumea chiar caută dreptatea. Ciudat. Însă nu dreptatea cui trebuie. Abia aici se vede limpede. Lumea caută propria dreptate, caută să dezvăluie celorlalți că nu greșise, caută să se apere. În loc să caute dreptatea celuilalt, să se gândească mai presus de toate la binele altuia, la binele asupritului, orfanului, văduvei. Dar versete de tipul acesta umblă mereu în gura noastră atunci când ne apărăm de acuze; trebuie să proclamăm adevărul, să dăm în vileag minciuna, căci Dumnezeu urăște minciuna. Și demonstrând păcatul altora asupra noastră, ne mândrim cu dreptatea noastră. Numai că El urăște și mândria. Iartă-ne, Doamne..

h1

mere

Mai 21, 2013

De ziua lui Ionatan, ziua cea de ieri, două poezii din volumul lui care mă încântă cel mai mult, Ferestrele Împărăției.

**
m-am oprit aici să văd seara ori dimineața
dintre patru pereți
la capătul mesei umbrele cum se năruie
ca să ajungă la colțul pâinii ca să ajungă la toți
generație după generație război după război
gladiatorii gândurilor întortocheate

apoi am întors pe toate părțile clipita
și a ieșit soarele
a ieșit soarele și n-am mai văzut nimic altceva
din cauza inimii

**

nu pot Doamne bunule nu pot
să nu privesc mereu la ceas
deși eu știu că azi e veșnicie
și-i o ploaie de îngeri măruntă și deasă în casă
Eu cameleonul cu pulberea pe dinafară
și cu tristețea ca transpirația unei văgăuni
am atâta sufragerie cu îngeri
că parcă toată-i fereastră

h1

after yun

Mai 8, 2013

Am rămas cu un gând în timpul lui Yun (mai puțin din ceea ce a spus el, cât din cele spuse despre el): oameni ca el au suferit pentru Cristos. Prea mult suferim azi (și mă gândesc la mine) pentru noi înșine; pentru propriile noastre dorințe, voințe, slăbiciuni, orgolii. Cam puțin putem da, nu?

%d blogeri au apreciat asta: