Archive for Iunie 2013

h1

Călătorie plăcută în lumea hârtiei!

Iunie 28, 2013

He did it! Rubenule, mă bucur pentru inimă în dinți, pentru inimă așezată pe hârtie, pentru hârtia mai eternă decât cuvintele rostite! Îți doresc cuvinte într-o veșnică și frumoasă schimbare spre tot mai Bine sub lumina Cuvântului și oameni în jurul acestor cuvinte!

Popor, este lansare, mergeți!

1015461_10151993034393272_1898373265_o

Anunțuri
h1

foom

Iunie 17, 2013

Un fum gri și toxic în fond, roz și plăcut în formă. Până și ceva urât poate fi frumos când e comparat cu ceva potrivit.

rozul gri

rozul gri

h1

mizer-abilii

Iunie 17, 2013

Les Miserables 2012. Cu mici excepții de secvențe, cred că ar fi bun de arătat elevilor sau studenților. Ca să vadă ce poate ieși atunci când bunătatea unui om se întâlnește cu ura altui om. Sau harul lui Dumnezeu se lasă peste om. Am văzut și varianta cu Gerard Depardieu. Cred că îl prefer pe cel din 2012 cu niște amendamente.

E prea întunecat. Puține scene cu lumină, personajele se disting cu greutate uneori. Altul ar fi că ține cam mult. 160 minute.

Dar ca sensibilitate atinsă, nu știu alt film care să mă fi cutremurat așa. Cu toate că știam povestea. Este un remake care, după mine, își depășește predecesorii.

Vocile foarte bune, n-am avut nimic de reproșat. Plus că l-am auzit pe Crowe cântând din nou. Nu știu să spun care personaj mi-a plăcut mai mult, în afară de tutorii lui Cosette, de care nu te poți îndrăgosti nicicum, fiecare are ceva atrăgător, ceva sensibil, ceva uluitor, ceva nemaipomenit de omenesc și frumos, chiar dacă e o slăbiciune, un neajuns.

Două clipuri.

One day more, unde apar toți:

 

I Dreamed a Dream (Anne Hathaway – mama lui Cosette):

 

h1

Sfârșitul Occidentului, întrebarea lui Lucian Boia

Iunie 11, 2013

978-973-50-4010-9În studiile mele, am avut de făcut o recenzie asupra unei cărți; eu m-am ales cu o carte nou-nouță, ieșită de la tipar anul acesta în luna mai, așa că nu am avut bibliografie. Lucian Boia – Sfârșitul Occidentului? Spre lumea de mâine. Cam asta a ieșit.

Este o carte a istoriei cât de cât precise și a unor variante de viitor cu finaluri deschise, precum romanele postmoderne în care nici autorul-narator nu se poate hotărî sau nu cunoaște alegerile din viitor ale propriilor sale personaje. Nu e cazul unei analogii exacte, căci Lucian Boia nu are drept de decizie, însă pe alocuri lasă a se întrezări faptul că poate distinge între versiunile de viitor: „Cele trei Europe de mâine se înscriu perfect în regulile descifrării viitorului. Viitorul real va fi într-un fel sau altul, însă evident într-un singur fel.”

Sfârșitul occidentului? nu anunță decât în titlu un traseu clar al istoriei. Concluzia cu care sfârșește e aceeași cu care cititorul începe lectura de la bun început. Ceea ce oferă cartea este o analiză lucidă asupra evenimentelor trecute, singurele care pot fi cât de cât investigate și înțelese; prezentul ne este în mare măsură neclar din cauza veșnicei lui conturări și apropierii prea mari pentru a permite o vedere de ansamblu; iar viitorul este pe de-a-ntregul necunoscut și așa îi stă bine să fie, căci ar mai fi cineva să-l trăiască dacă l-ar cunoaște?

Sunt identificate de la începutul cărții două fenomene care schimbă viața radical: accelerarea istoriei și egalizarea lumii. Progresul tehnologic din ultimul veac ne-a făcut să avansăm de la înconjurul lumii în trei ani pe vremea lui Magelan la 2 zile sau chiar la lipsa necesității călătoriei datorită sau din cauza (în funcție de preferințe) prezenței internetului prin căile căruia se poate rezolva orice întâlnire video, audio, scrisoare formală sau informală.

Ceea ce autorul identifică drept cvasicertitudine în Cum merge istoria e că nimic nu va fi la fel în viitor. Restul, adică ce-ul și cum-ul rămâne Read the rest of this entry ?

h1

mulți iunii

Iunie 1, 2013

”Oamenilor mari le plac cifrele…”

”Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată și e obositor pentru copii să le tot dea întruna lămuriri.”
(Antoine de Saint-Exupéry – Micul prinț)

”și le-a zis: Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu nici un chip nu veți intra în Împărăția Cerurilor.”
(Matei 18:3)

Se zice că nu e bine să convertești o sărbătoare laică într-una creștinească. Mă rog, eu aleg să sfidez de data asta, prefer să fac cu sărbătoarea (că de obicei nu-mi plac sărbătorile din cauza presiunii de uniformizare și sincronizare a sufletului [și mai degrabă trag spre cele nedestinate ori facultative] sau foarte puține sunt cele pe care le agreez) așa cum cred și simțesc eu de bună cuviință și să le urez La mulți ani tuturor copiilor lui Dumnezeu! Multă viață în El, multe zile, mulți ani închinați Lui, multe ore în ascultare de El!

%d blogeri au apreciat asta: