h1

Sfârșitul Occidentului, întrebarea lui Lucian Boia

Iunie 11, 2013

978-973-50-4010-9În studiile mele, am avut de făcut o recenzie asupra unei cărți; eu m-am ales cu o carte nou-nouță, ieșită de la tipar anul acesta în luna mai, așa că nu am avut bibliografie. Lucian Boia – Sfârșitul Occidentului? Spre lumea de mâine. Cam asta a ieșit.

Este o carte a istoriei cât de cât precise și a unor variante de viitor cu finaluri deschise, precum romanele postmoderne în care nici autorul-narator nu se poate hotărî sau nu cunoaște alegerile din viitor ale propriilor sale personaje. Nu e cazul unei analogii exacte, căci Lucian Boia nu are drept de decizie, însă pe alocuri lasă a se întrezări faptul că poate distinge între versiunile de viitor: „Cele trei Europe de mâine se înscriu perfect în regulile descifrării viitorului. Viitorul real va fi într-un fel sau altul, însă evident într-un singur fel.”

Sfârșitul occidentului? nu anunță decât în titlu un traseu clar al istoriei. Concluzia cu care sfârșește e aceeași cu care cititorul începe lectura de la bun început. Ceea ce oferă cartea este o analiză lucidă asupra evenimentelor trecute, singurele care pot fi cât de cât investigate și înțelese; prezentul ne este în mare măsură neclar din cauza veșnicei lui conturări și apropierii prea mari pentru a permite o vedere de ansamblu; iar viitorul este pe de-a-ntregul necunoscut și așa îi stă bine să fie, căci ar mai fi cineva să-l trăiască dacă l-ar cunoaște?

Sunt identificate de la începutul cărții două fenomene care schimbă viața radical: accelerarea istoriei și egalizarea lumii. Progresul tehnologic din ultimul veac ne-a făcut să avansăm de la înconjurul lumii în trei ani pe vremea lui Magelan la 2 zile sau chiar la lipsa necesității călătoriei datorită sau din cauza (în funcție de preferințe) prezenței internetului prin căile căruia se poate rezolva orice întâlnire video, audio, scrisoare formală sau informală.

Ceea ce autorul identifică drept cvasicertitudine în Cum merge istoria e că nimic nu va fi la fel în viitor. Restul, adică ce-ul și cum-ul rămâne de văzut pentru că e pur și simplu prea dificil să alegi dintre evenimentele prezentului sau trecutului care sunt cele care vor avea impact în viitor. Șocul petrolier din 1973, surpriza atacului din septembrie 2001, criza financiară declanșată în 2007 nu au fost evenimente previzibile. La fel cum nu au fost nici cele două războaie mondiale, după care lumea stătea în așteptarea unui al treilea, care încă nu a venit.

De aici încolo, urmează Miracolul Occidentului, partea de apus a Europei, (iar mai apoi replica ei peste ocean, America), cele care vor aduce în timp, adică din Evul Mediu spre momentul prezent cele mai mari și mai de impact schimbări în lume. Prin anul 1000, nu se bănuia că Occidentul pe atunci primitiv, așezat pe ruinele imperiului roman și teritoriile germane va ajunge un standard. ”În secolul al XIII-lea, occidentalii ajung până în China (negustori, misionari… simbolic a rămas numele lui Marco Polo). Au vrut să ajungă acolo. Nici unui chinez nu i-a trecut prin minte să vadă cu ochii lui ce se întâmplă la celălalt capăt al lumii.” Curiozitatea și acțiunea i-au ajutat să devină inventivi și diverși: occidentul a fost atras de bogățiile orientului, a pornit în căutarea aurului de pe celelalte continente, a descoperit în schimb America. Industria cărții a fost marca occidentului și pista de lansare apoi către modernitate, deși tiparul le-a aparținut chinezilor; diferența a fost că occidentalii au știut să treacă mai departe de la „speculația științifică” la ”cercetarea științifică”, spre deosebire de chinezi. Separarea statului de Biserică a declanșat apoi dezvoltarea gândirii libere și a diversității. După opinia lui Boia, Occidentul își ”anexează lumea” sau, altfel, lumea devine ”remorca Occidentului”. Aici au loc cele mai mari revoluții pe toate nivelurile, în special printre italienii renașterii, printre britanici, iar mai apoi, mai recent, printre americani.

Occidentul, totuși, nu este responsabil doar de lucrurile bune ale istoriei și Boia enumeră câteva dintre cele mai întunecate prăpăstii ale umanității: sclavajul, comerțul cu sclavi, colonialismul (justificat pe de o parte de către unii care susțin o iluminare și civilizare a sclavilor, civilizare de care nu ar fi avut parte altfel), comunismul, fascismul, nazismul.
Boia vede în actualul Occident, însă, un progres încheiat care bate în retragere. În primul rând vorbește despre o scădere a natalității. Plătește prețul progresului, cultura trece înaintea ”naturii”, femeia s-a îndepărtat de rolul tradițional de ființă de interior și producătoare de copii, devenind, la fel ca bărbatul, o competitoare în lumea lucrătorilor. Paradoxal, această schimbare a însemnat un progres pe de o parte și un regres pe de alta: cultură mai multă, copii mai puțini. Economic vorbind, odată cu criza din 2007, a început și un declin care poate continua mult și bine pe viitor în Occident. Statele Americii sunt văzute în grafic încă, într-o avansare lentă, însă cel mai bine poziționate în estimări sunt China și India.

Speranța de viață era, în jurul anului 1900, pe la 50 de ani. În zilele de azi, se află pe la 80 de ani. Sigur, îmbunătățirea condițiilor de trai, liniștea interioară își spun cuvântul, însă ideea că speranța de viață se poate prelungi nedefinit, așa cum subliniază Boia că ar susține unii specialiști este fără temei. La fel de îndoielnică poate fi considerată și presupunerea că ar fi vorba despre o evoluție a speranței de viață începând de la primii oameni pe pământ până în prezent. Până la urmă, se poate ca totul să se reducă la o chestiune de credință pe care Lucian Boia nu pare să o îmbrățișeze (deși creștinismul e reprezentativ pentru Europa, deci și pentru el; element atenuator ar fi, însă, laicizarea progresivă din ultimele decenii), dat fiind că primii oameni pe pământ, așa cum îi prezintă Biblia, au fost cei mai longevivi și progresul tehnologiei nu a făcut decât să coincidă cu – ca să nu spunem că declanșează – scăderea longevității. Condițiile favorabile din ultimul mileniu poate reprezenta, într-adevăr, o creștere temporară, însă ceilalți factori: încălzirea globală, poluarea treptată a atmosferei, crizele financiare, înmulțirea bolilor (deși mare parte dintre bolile evului mediu nu mai sunt mortale acum, apar altele proporționale – dacă vreți – cu nivelul avansat la care se află societatea), împuținarea locurilor de muncă duc deja la o scădere a stării de bine și, implicit, a speranței de viață.

Un lucru pe care îl scoate în evidență chiar autorul este faptul că longevitatea cu înmulțirea bolilor par să meargă mână în mână din cauză că omul are mai mult timp la dispoziție să se îmbolnăvească. Așadar un progres aduce cu sine și partea întunecată a monedei. Conlocuiesc în același eveniment două extreme: Boia o numește o ”dublă evoluție în sensuri opuse”. Și nu e de mirare. Internetul, invenția secolului multiplică abilitățile de integrare în societate, dar și de retragere din cadrul ei în același timp. Creează un simulacru de societate, de colectiv, dar în fapt nu face decât să înstrăineze omul de ceilalți oameni și de interacțiunile reale cu ei. Globalizarea obținută prin intermediul internetului înseamnă în aceeași măsură o libertate fără margini a individului aflat în fața ecranului de computer, dar și o monitorizare și o lipsă a intimității accentuată care nu poate fi concurată nici măcar de paparazzi prințesei Diana. Corectitudinea politică voia să creeze un cadru armonios dezbaterilor; ceea ce face ea, în fapt, e să îngrădească tot mai mult libertatea de expresie pentru că orice categorie se poate simți amenințată de formulări prea exacte. În formularea lui Boia: ”<Corectitudinea politică> a ajuns să țină loc de cenzură. E tot mai greu să te strecori printre interdicții cu riscul de a fi taxat drept ‘rasist’, ‘antisemit’, ‘islamofob’, ‘misogin’, ‘homofob’…”.

Emigranții au colorat Occidentul, iar Occidentul a devenit multicultural. O mulțime de beneficii, într-adevăr, pot ieși din amestecul de culturi: îmbogățire culturală, cunoaștere, toleranță, iubire. Însă Boia vorbește și despre riscuri: chiar dacă unii imigranți s-au asimilat, alții nu vor să se lase asimilați. Și e vorba în special de musulmani, cei cu o tradiție și o religie puternică, mai bine zis încăpățânată, care își vor înmulți reprezentanții de-a lungul timpului; riscul multiculturalității e apariția ghetourilor în marile orașe care poate declanșa oricând revolte. Așa că Occidentul își va pierde adjectivul exclusiv de occidental.

”Nu știm nimic despre viitor: iată concluzia, recunosc, dezamăgitoare. Sau ‘știm’ atât de multe lucruri, și atât de contradictorii, încât e ca și cum n-am ști.” Cartea lui Lucian Boia nu este și nu pare să-și propună a fi revelatorie; e mai degrabă analitică, aplecându-se asupra trecutului, dându-i un sens, legând evenimente și evoluții într-un ansamblu care să ne ajute să ne plasăm în timp și spațiu cât de cât corect. Statisticile din trecut și prezent se vor oarecum anticipatoare, însă prea multele lucruri pe care le cunoaștem până în prezent despre trecut ne oferă o paletă atât de largă și variată (chiar contradictorie) de posibile urmări, încât orice variantă de viitor pare plauzibilă și, deci, fără relevanță. Viitorul a surprins omenirea dacă ne uităm în istorie. Înseamnă că putem foarte bine să ne lipsim de ghicirea viitorului care nu există, trăind prezentul până nu devine trecut. Oricum Boia cade de acord în final că omul e cea mai adaptabilă creatură, încercând o oarecare îmblânzire a privirii sumbre asupra viitorului care reiese din rândurile cărții. Am urmărit un mic coșmar, iar la capătul lui ni se spune ceea ce știam deja – nu-i așa? – de la bun început: Nu vă luați după mine, viitorul nu poate fi cunoscut.

Anunțuri

One comment

  1. Reblogged this on Frică şi cutremur and commented:
    O interesantă recenzie asupra unei cărți care nu mi-a ajuns încă la îndemână, dar pe care – și datorită acestui articol – abia aștept să o buchisesc.



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: