h1

Alchimie

Ianuarie 30, 2014

În sfârșit cineva contrazice prea-mult-știutul-și-declaratul-pretins-adevăr după gustul meu. Uitasem de poezia aceasta, deși mi-o notasem acum mulți ani. Scrisă de Eugen Vasiliu. Se potrivește în orice anotimp.

 

În rândul metalelor
LINIȘTEA
este cel mai prețios.
LINIȘTEA e de aur,
TĂCEREA
este mult mai prejos.

TĂCEREA
nu cred să fi fost
de aur vreodată.
Poate doar vândută,
Poate doar
cu greu cumpărată.

Eu nu știu,
nu vreau
și probabil nu pot să tac.
Deci, cât voi trăi,
voi fi
din ce în ce mai sărac.

Numai prin moarte
se va spune
că m-am îmbogățit
sorbindu-i LINIȘTEA,
dulce esență
de infinit.

Și cum infinitul
nu poate fi
niciodată vândut,
când voi fi plin,
Dumnezeu
mă va lua cu împrumut.

Anunțuri

I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: