Archive for Februarie 2014

h1

O carte care nu trebuie să vă placă

Februarie 26, 2014

Fragmentele pe care le-am văzut din cartea asta mi-au părut foarte interesante. De pus pe gânduri.

Editura Casa Cărţii

 coperta manifest.indd

Vă displace Frank Viola? Vă enervează Leonard Sweet? Foarte bine. E dreptul dumneavoastră inalienabil. Vă place de băieţii ăştia? Şi mai bine, atunci sigur o să citiţi şi această carte scrisă în tandem.

Suspectaţi că există şanse foarte mari ca o carte cu un titlu atât de revoluţionar („manifest”?!) să nu vă placă deloc. Dovediţi-vă că aveţi dreptate citind cartea.

Bănuiţi cumva că abordarea lor „nedreptăţeşte” persoana Duhului Sfânt, venind în contradicţie cu învăţătura la care aderaţi dumneavoastră? Pune-ţi mâna şi citiţi să vedeţi dacă-i aşa.

Vi se pare că ar putea fi vorba despre o teologie care umbreşte importanţa Sfintei Treimi? Nimic nu vă împiedică să vă confirmaţi presupunerile. Căutaţi dovezile în text, că altfel nu aveţi pe ce să va întemeiaţi criticile.

Dimpotrivă, aveţi o bănuială că este în cartea asta ceva de folos pentru dumneavoastră şi pentru comunitatea în care trăiţi? Luaţi-o în…

Vezi articol original 283 de cuvinte mai mult

h1

unleash!

Februarie 15, 2014

Nu înțeleg ce e cu amenințările de unfriendizare pe rețelele sociale. Am văzut mai multă lume – fiecare după criteriile lor (unele politice, altele de cultură, de nivel intelectual) – ”amenințând” cu divorțul amical pe cei care vor proceda într-un fel sau altul (care lor le pare intolerabil).

Ar trebui să sperie pe cineva chestia asta? Sau ar trebui să se ”execute” și să fie cuminte, să stea la locul lui, să se conformeze sau să se neconformeze precum amenințătorul? Ar trebui să renunțe la cine este el și să fie altcineva ca să nu fie desfriendizat? Uau. Cine vrea să se unfriend, să se unfriend liniștit, dar avertismentele că urmează – zici că-am fi în filmul lui Terminator care ne anunță că he va fi back! – eu nu le pot pricepe nicicum, ba mai mult, îmi par jalnice. Cine ar dori prietenia cuiva care se așteaptă ca toți să gândească ca el, împrăștiind în stânga și-n dreapta avertismente ”cutremurătoare” și ”înfiorătoare”?

h1

Omul cu plase

Februarie 14, 2014

Omul scotea pe plase din buzunarele gecii.

– Știți că toate buzunarele pline de plase! Nu umblu fără ele. Aici una, am dincoace una, am și inăuntru câteva, uitați aici câte am. Fiecare dimineață, merg la magazine și caut. Caut din astea ieftine. Duc la nepoți dacă e prea mult. Hat pentru ei. Găsit într-o zi o geacă la second foarte frumos, foarte ieftin, luat la nepoata mea. Păi să nu iau așa ieftin? O, uitat de asta aici! (scotocindu-se prin buzunare) Dacă duceam aminte, mai luam o plasă plină de mere și duceam la fiu-meu, o dar cum uitat de ea? Dar știți ce mere mari, frumos, 1 leu kilogramu, 1 leu! Cum să nu iau?

h1

micul artist

Februarie 13, 2014

«Oamenilor mari le plac cifrele. Când le vorbiți despre un nou prieten, ei niciodată nu vă pun întrebări asupra lucrurilor cu adevărat însemnate. Nu vă întreabă niciodată: ”Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri îi plac mai mult? Face el colecție de fluturi?”. Ci întreabă: Câți ani are? Câți frați are? Câte kilograme cântărește? Cât câștigă tatăl lui?”. Numai atunci cred ei că îl cunosc. Dacă le spuneți oamenilor mari: ”Am văzut o casă frumoasă, din cărămizi trandafirii, cu mușcate la ferestre și cu porumbel pe acoperiș”…, ei nu sunt în stare să-și închipuie cum arată o asemenea casă.»

(Antoine de Saint-ExuperyMicul prinț)

**

«Cred că aş face totul la fel, pentru că structura mea de mare naivitate, care de multe ori a fost lovită pe nedrept, nu se poate schimba. E firea mea.

Nu mă văd prudent. Nu mă văd calculând meschin. Am fost întotdeauna un om echilibrat şi tot pe drumul ăsta aş merge.»

(Dan Puric)

h1

viață

Februarie 9, 2014

Un poem scris de unchiul meu care, de azi, s-a îndreptat spre spațiul și timpul de nemurire…

Western creștin

Trenurile-n gări au intrat,
Elegant și în forță-
Ca solvenții:

Puritan, intrară, trenurile-n gară, catrena mamei-
Alchimic…

D-stră recuceriți-vă singuri: noi-

Corupătorii de trenuri: noi,
Atingem tandru corpul dur; curățim ferestrele
Barbarilor,

De-asemeni-
Insinuați ca bagajul de mână, în sala mașinilor,

Degresam butoanele și porneam,
Cu grație liberă, motoarele…

În numele tuturor cuceritorilor. Probam, creștinește,
Mecca noastră în trombă!

D-zeu ne-așteaptă, cu Adâncimea și Celestitatea-
În Thessaloniki- și nu la Constantinopol,
Precum ne sugera, prin câteva incizii ale sale-
Prin iodul său tare, Richard Zimmler, în al său,
”Ultim cabalist din Lisabona” / Humanitas, 2007 /

Thessaloniki-

Acolo e mereu cineva-n văzduh; acolo e unghiul cel
mai jos pre Sf. Duh!
Iar-
Cercata suprapunere de lumi: Izbăvitoarea; Sacra
Cotitură:

”Precum în Cer, asemeni pre pământ”

E pură!…

(Marcel Turcu, Orbitudine/ Unklarheit/ Orbitude, Timișoara, 2013)

h1

Micii prinți

Februarie 6, 2014

Dacă tot ne place să fim copii – și e bine că ne place – poate n-ar strica să ne gândim la ce anume să fim copii. Mai puțin suspicioși, bunăoară, că ei nu riscă să vadă motivații întunecate în gesturi neutre sau frumoase. Riscă doar opusul, dar parcă poți fi cu toate în viața asta?

%d blogeri au apreciat asta: