Archive for 7 aprilie 2014

h1

Finally Noah

aprilie 7, 2014

Am văzut mult doritul (de către mine) Noah. Îl recomand. Dacă mi-a plăcut? Deloc. Dar îl recomand ca să vă faceți singuri părerea despre el. Că este ficțiune pe un sâmbure din Biblie – asta știam deja din cronici. Însă nu mi-am imaginat că Russell Crowe și Anthony Hopkins pot juca într-un film atât de slab și ilogic.

Am înțeles că ajutoarele lui Noe au fost inventate să fie niște monstruleți din stâncă, îngeri căzuți, cică, ce jucau rolul de Străjeri. Dar n-am înțeles cum de în tot ținutul acela, pământul era arid, nu dădea roade, iar asta din cauza urmașilor lui Cain. Nimic nu se cultiva, nu ne arată ce mâncau Noe și ai lui, că animale nu aveau voie să ucidă, ele trebuiau protejate, precum plantele (Noe l-a mustrat pe unul dintre fiii săi că a rupt o floricică). Erau un fel de ecologiști, iar urmașii lui Cain erau răi și omorau animale pentru hrană. Intenționat am început să urmăresc ce mâncau atunci când am observat ferirea lor de uciderea animalelor.

Altă chestiune ciudată a fost faptul că Noe a înțeles mesajul lui Dumnezeu din vis (a visat la început un potop, apoi a visat soluția la problemă, o arcă imensă din lemn) că Dumnezeu vrea să distrugă populația din cauza păcatului – însă păcatul era identificat nu doar cu omorurile, căci și Noe va ucide mai târziu mulți dintre urmașii lui Cain, ci mai ales cu distrugerea pământului, prin lipsa de grijă față de el, animale, plante – vede că el este familia care duce la îndeplinire planul lui Dumnezeu, dar trage concluzia – n-am înțeles prin ce raționament extraordinar – cum că nici familia lor nu va trebui să se perpetueze de acolo încolo.

Așa că în acest fel îi liniștește pe cei doi fii ai săi fără soții: voi nu veți avea soții în lumea nouă pentru că oricum Dumnezeu vrea să distrugă rasa umană, iar noi vom fi ultimii oameni care vor mai trăi. Pe una dintre viitoarele nurori a lăsat-o să moară în confruntarea cu urmașii lui Cain (care voiau să dea năvală în arca lui Noe să se salveze de potop) cu aceeași justificare. Când nora lui Shem rămâne însărcinată, Noe își manifestă foarte ferm hotărârea de a-i ucide copilul dacă va naște fată, să nu mai procreeze. Va naște gemeni, însă gemenii vor fi fete, culmea ironiei. Noe pornește spre ele să le curme viața, dar se răgândește cu cuțitul deasupra capetelor lor, spunându-i lui Dumnezeu că ”nu poate” îndeplini porunca Lui. Dumnezeu e un fel de tiran ale cărui capricii Noe nu i le poate satisface, iar, după acest episod, cade într-un fel de deprimare și apatie generală atunci când vor ajunge pe pământul nou de după potop, rămânând singur, izolat de familie. Ca un fel de autopedepsire din cauză că nu a fost în stare să asculte de porunca lui Dumnezeu de a împiedica perpetuarea speciei umane. Finalul îl readuce la o oarecare normalitate, în sânul familiei, însă convins de nora sa, nu de vreun dialog cu Dumnezeu.

O altă chestiune ciudată a fost conduita vecinilor lui Noe, urmașii lui Cain, de care trebuia în permanență să se apere și să fugă. Ei sunt cei care vor dori cu disperare să vină în arcă, dar nu vor fi lăsați din cauză că pângăresc lumea nouă pe care Dumnezeu a pregătit-o. Așa că, la începerea potopului, oamenii se omoară între ei. Mă întreb cum de acesta nu era un păcat mai mare în concepția lui Noe decât uciderea animalelor pentru hrană și distrugerea plantelor.

O mulțime de inconsecvențe la nivel logic, nici nu îndrăzneam să am așteptări la nivel biblic. Deci, îl recomand, trebuie văzut și vă aștept impresiile.