h1

o constantă

Iunie 20, 2014

La ce bun atâtea cărți citite dacă nu știm să gândim și să ne raportăm la ceilalți?

Anunțuri

9 comentarii

  1. Depide pentru ce citesti ? Pentru a descoperi sau pentru a te descoperi ! Daca citesti pentru a te descoperi e bine , daca e pentru a descoperi se naste o alta intrebare : Pentru a fi destept sau pentru ca esti fascinat de intelepciunea Lumii ? Daca e pentru fascinatie e bine , daca e pentru a fi destept din nou se naste o intrebare : destept-destept sau sa-ti alungi nesiguranta pe care o simti cand pasesti intre oameni ? Sper sa fie ultima varianta pentru ca prima se aliniaza la constanta postata de tine si de care te miri pe buna dreptate !


    • Hmm, eu nu m-am gândit la motivul pentru care citește omul, ci la atitudinea agresivă de intelectual care se dă mare cu cât citește și cu ce citește, ca pentru a sulfa nasul celor cu care nu e de acord, de parcă faptul că lecturezi anumite titluri – pot fi ele și mari – asigură vreo înțelepțire. În cazul unora, da, dar acolo unde da, acolo sunt mai multe ingrediente decât lectura.


  2. Tu te gandesti la atitudine , la efect, eu te-am dus la cauza ! Hai sa mergem doar putin mai departe : ti se urla ca tu esti al lui Hristos , ca nu mai esti din Lume , ca nu esti ca ceilalti ! De ce te apleci asupra Scripturii ? Pentru ca esti al lui Hristos sau pentru a le arata celorlalti ca nu esti ca ei ? Si putem merge pe aceasta dezvoltare psihologica pana la un efect final , pana la o atitudine … Din timpul facultatii , deci de mai bine de 12 ani, urmaresc acest fel de relationare , la ce stim si la ce stiu altii ! E un fel de narcisism intelectual !


    • Florine, eu nu am vrut să mai evidențiez cauzele – ele oricum diferă de la persoană la persoană – că mi se pare că cititorul poate să-și tragă concluziile de care are nevoie. Pe mine m-ar interesa dacă așa ceva se vindecă sau nu. 🙂 Deși cred că multe se pot vindeca.


      • Se vindeca , dar cum se spunea mai jos , trebuie dragoste din partea noastra ! Asta inseamna printre altele sa spunem : ,,Fie asa cum zici tu !” Ar fi asa de simplu dar tocmai ca nu e ! Iau in calcul doar vinovatia pe care o simti lasandu-l in voia mintii lui si speranta ca aceasta punte subtire pe care tocmai era s-o rupi te va duce in final spre sufletul acelui om ! Sperante , nimic cert , iar aceasta realitate este foarte greu de dus, pasesti pri viata bucurandu-te doar cu frica ! Simti responsabilitatea ta fata de un suflet si vezi ca nu poti sa te descurci ! Ti-e teama pentru tine , ti-e teama pentru el , ti-e frica de tine , ti-e frica de el ! Nu-i usor , dar in esenta aceasta este bucuria de-a trai ! – zic eu …


  3. Sunt bune si lecturile imprastiate. Ajuta sa uitam ca ajunge o singura carte, din care nu ne convine sa invatam ca la oameni ar trebui sa ne raportam cu dragoste neconditionata. Grea, periculoasa si poate total gresita si imposibil de aplicat invatatura. A aplicat-o Lot si era sa ramina fara fete, dar a ramas fara una dintre neveste.


    • Ajută și cele împrăștiate, mai ales dacă sunt salvate prin folderele corespunzătoare, ceea ce e din nou greu de făcut. Vai, dar, dacă a rămas fără nevastă, vă dați seama ce repercusiuni are o asemenea învățătură?! Iui, iui.


  4. Cami, eu zic că gîndirea e legată de suflet, e însufleţită/înviată şi determinată de sufletul omului. Nu poţi gîndi şi atitudina plenar dacă sufletul e rupt sau mort. Problemele mari comportamentale sînt legate de starea sufletului, nu de instrucţia în sine a minţii. Cineva spunea că, din păcate, instrucţia minţii nu aduce neapărat şi un anumit soi de cultură a sufletului (prin urmare, nu aduce nici un anumit soi de cultură a comportamentului)
    Aşa că trebuie citit cu mintea, dar innobilat şi sufletul, fiindcă altfel nu vom avea nici ştiinţă şi nici apetenţă pentru o relaţionare sănătoasă cu ceilalţi.
    Problemele mari în umanitate sînt de ordin sufletesc. Poţi gîndi cum e corect să procedezi într-o anumită situaţie, dar nu vei face nimic bun în acel sens dacă sufletul e rău vătămat.


    • Nu contest că se leagă de starea sufletului, acolo cred și eu că e problema. Ceea ce amendam era afișarea intelectuală cu multe lecturi, inutile, căci gândirea și atitudinea au rămas în urmă undeva. Deci legătura cu lecturile nu o făcusem atât eu, cât ”muzele”.
      Cred, totuși, că și lecturile – dar depinde, poate, ce lecturi au stat la bază și cine le-a făcut interpretarea și în ce mod – clădesc gândirea, pentru că gândirea ține și de latura mai rece a raționamentelor.



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: