h1

Invitație la mirare

Iunie 28, 2014

Cică mirarea e ceva rău. E semn de copilărie, de necunoaștere, de naivitate. Dacă e așa – și eu nu sunt deloc convinsă că ar fi – atunci prefer să rămân așa, ba chiar să îmi aprofundez mirarea.

Eu mă mir de apusurile de soare – uneori cu obiectivul la ochi, fotografiind din același punct – cum sunt diferite de fiecare dată. Nu este unul ca altul. Mă mir de semnele de bunătate pe care mi le arată Dumnezeu în fiecare zi prin oameni pe care îi alege să-mi facă un lucru bun sau să-mi spună ceva frumos exact atunci când am nevoie mai mare. Mă mir de dragostea și prețuirea cu care mă înconjoară oamenii când mă întreb dacă au ce iubi la mine. Mă mir de cât de frumoasă se arată natura într-o lume atât de păcătoasă. Mă mir de floricelele pe care nu le-am observat în locurile de unde nu te-ai aștepta să fie viață.

Mă mir și de oamenii care au trecut prin suferințe oribile, de cei închiși pentru credință, de evreii care au supraviețuit torturilor. Mă mir cum au putut supraviețui DUPĂ ce au supraviețuit, iar nouă ne e atât de greu să supraviețuim cu micile noastre dileme; nouă ne e atât de greu să ne ducem tragedia proprie și, numai când vedem ce tragedie au avut aceștia, putem răsufla rușinați, spunându-ne: ”și eu îmi fac griji de ziua de mâine.”.

Da, prefer să mă mir în continuare, să fiu vie și să îmi ridic sprâncenele spre un frumos nevăzut până acum, spre un tragic la care n-am plâns până acum. Să nu ajung indiferentă pentru că atunci ar însemna că nu mai trăiesc, că am văzut și am știut tot. Însă singurul care vede și știe tot e El.

Anunțuri

5 comentarii

  1. Mirarea e înfiorarea iscoditor-contemplativă în fața unui necunoscut plin de promisiuni, a unui mister.
    Există mai multe feluri de mirare, după felul înfiorării și al misterului.
    Există mirări arțăgoase, în fața unor realități fără nicio umbră de mister: „Mă mir că ai fost în stare de așa ceva”, sau „cum se poate să…”. Spațiul public ne dă permanente motive pentru astfel de mirări: tovărășia dintre demnitari și interlopi, prostia nonșalantă a diverșilor șefi și șefuleți, nesimțirea funcționarilor, colegilor, vecinilor etc. Aceste pseudomirări, să le zicem deocamdată așa, exprimă vitalitate și afirmă normalitatea, chiar dacă o fac numai pentru a constata terfelirea ei. Misterul, însă, nu este deloc prezent, certitudinea încălcării normalității înlocuiește înfiorarea cu siguranța celui care știe că are dreptate și că în numele ei este îndreptățit să le reproșeze tuturor. Orice. În locul deschiderilor pe care le-ar fi adus înfioararea, obținem închiderile provocate de gâlceavă, un orizont jos, îngust și apropiat, adică o lume mică. Vitalitatea se cere consumată rapid și noi ne consumăm o dată cu ea.
    O mirare diferită este cea față de torturile îndurate de unii oameni pentru credința lor; nu revolta pentru că a fost posibil, ci nedumerirea că au învins. Oameni „de lângă noi” în timp și spațiu au îndurat chinuri a căror simplă descriere ne este insuportabilă. Cum au reușit? Trebuie că ceva este acolo, că în vorbele și credința lor există un adevăr tare, de unde-și iau puterea. Probabil nu ne vom dumiri cu totul nciodată, dar deja suntem deschiși spre mister.
    Sunt, apoi, mirările care nu pot fi cuprinse de nicio întrebare, doar de tăcere. Acestea pot fi stârnite de te miri ce, de întrebări precum de ce există Cosmosul?, de frumusețea cu care rodește și apoi adoarme vegetalul toamna, de un bob de rouă, de tristeți, zâmbete și suferințe, de viață și de moarte. Uneori, aceste mirări le dau oamenilor un fel de avânt și atunci apar cărți de filosofie, de poezie și altele asemenea. Cărțile sunt felul oamenilor de avea aripi, ca îngerii, zicea Andrei Pleșu. Contemplarea este împlinirea oricărei iscodiri, în cele din urmă cred că mirarea este fiorul în fața unui mister pe care-l simțim ca Acasă, deschiderea pentru îmbrățișarea în care ne așteaptă Dumnezeu.


    • Mă bucur că ai dat drumul gândurilor.
      Da, sunt mai multe feluri de mirări. Cele care suspectează de rău întotdeauna pe celălalt – niciodată de bine – sub forma mirării mă paralizează cel mai mult. Inhibă prin însăși neîncrederea arătată. Un gest neutru (chiar posibil frumos, dar încă necunoscut) declanșează brusc niște interpretări proprii. Zici că acestea sunt cele lipsite de mister. S-ar putea. Cred că și cel care declanșează mirări de acest fel poate fi lipsit de mister, cel puțin de misterul frumuseții celuilalt.

      Am încercat să recuperez latura de dorit a mirării, mi se pare că prea mult se insistă pe mirarea superioară a învățatului față de neînvățat ca și cum aceasta ar fi singura mirare de pe lume, care trebuie neapărat stârpită.

      Mie, contemplarea îmi pare a fi încercarea de a formula iscodirile, de a le înțelege. Împlinirea iscodirilor îmi pare apropierea de sufletul uman și de Dumnezeu. Și de cărți. Adică eu mă gândesc la răspunsuri. Tu te gândeai la împlinirea iscodirii ca la formularea întrebării? E și asta o variantă de luat în calcul.


  2. eh, graba: după „promisiuni” trebuia o virgulă


  3. Cum să te apropii de Dumnezeu altfel decât prin contemplare? Cum să-i zici altfel acestei apropieri? Filosofia apare din mirare, dar cred că mirarea te poate duce dincolo de filosofie spre răspunsurile tăcerii. Mirarea fundamentală cred că apare în fața unei potriviri/nepotriviri, mirarea cea mare cred că vine din faptul că noi, finiți și muritori, păstrăm urma infinitului și a nemuririi. Iscodiri și contemplări: mirarea are și o componentă de curiozitate, dar nu doar ca aceea care te împinge să desfaci ceasul ca să vezi mecanismul, mai e ceva, un fior, o admirație, o bucurie… Mirarea te poate pune să cauți febril răspunsuri, dar cred că se împlinește atunci când vezi finitul și infinitul și nicio nepotrivire în asta. Da, cred și eu că împlinirea e apropierea sufletului de Dumnezeu… Mirarea învățatului și cea a neînvățatului? Hm, nu știu cine face deosebirile astea… Fără „săracia cu duhul”, nu cred că putem încerca fiorul mirării.



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: