Archive for Iulie 2014

h1

Intrusa

Iulie 31, 2014

Ce este aceasta
De se așează la masa noastră
Respiră între noi
Ca o speranță
Colorată
Și ne suspendă
Memoria?
Astăzi credeam
c-a plecat
că s-a cumințit
pe la casele altora
și iar o văd în zori
la poartă
aducându-mi
cântece de cuvinte
și copaci
din oraș.
Ca o albie ce trebuie
Umplută cu formă de…
A, nu, ți-a găsit
Și ție strada?
Atunci ce e de făcut?

h1

Israel vs. Palestina

Iulie 28, 2014

h1

Un fel de inchiziție postmodernă

Iulie 26, 2014

Nu-i și asta o formă de inchiziție? Să iei un om, să furi o frază din el și s-o vâri în ciorba ta de ură, unde îi aplici o interpretare – dar obligatoriu negativă și obligatoriu superioară și obraznică – în așa fel încât toată viața lui, toate aspirațiile lui, toate trăirile lui să încapă într-o cutie mizerabilă ușor de identificat.

Dar nici măcar nu sunt sigură că, făcând astfel, ție în calitate de mare evaluator (ca să nu spun mare inchizitor) îți e clar cine este acel om pe care te grăbești să-l arunci la gunoi. Căci, dacă îți e clar cine și cum e acel om și nu merită judecata proastă pe care i-o trântești, știi că greșești și îți e bine așa. Dacă îți e clar cine și cum e acel om și ar merita toți pumnii pe care i-i dai, știi bine că astfel nu faci decât să-i înțepenești gâtul în ceea ce este. Nu te interesează să-l iubești, nu îți pasă că Dumnezeu asta așteaptă de la tine. Să fii un model pentru el. Ce model să-i fii cu spume la gură, cu bătut din picioare ca un copil răzgâiat căruia părinții nu i s-au supus, cumpărându-i tot ce își dorește din vitrină? Halal model.

Însă asta dacă omul chiar ar merita sarcasmul și noroiul pe care i le aplicăm. Până să ne asigurăm că l-am înțeles bine pe om, deja este gata evaluat, împachetat și trimis la groapa de gunoi, unde nu se știe clar dacă mai poate fi recuperat de Dumnezeu cu un restore.

La marele inchizitor al lui Dostoievski am mai văzut atitudini de acest fel. Omul are mintea pierdută și slabă, sufletul mic și sărac, are nevoie de îndrumarea mea (dar deja am uitat că și eu sunt un om dintre oamenii aceștia), Dumnezeu nu i-a dat suficiente resurse, e dus cu pluta, săracul, așa că trebuie luminat cu forța, dacă nu merge de bună voie.

– Nici eu nu Te iubesc, îi spunea lui Isus înainte să-și amintească (dacă știa vreodată) că Isus ne iubește oricând.

”Nici” nu există, dar e folosit drept apărare în fața unei posibile uri a celuilalt față de mine. E limpede că nu îi iubești pe toți acești oameni pe care te grăbești să-i condamni atât de ușor, dar ”nici tu” nu e limpede. Ura nu există decât în tine, care urăști. Pentru ura celuilalt nu pune mâna-n foc. S-ar putea ca rugăciunile lui să te salveze într-o zi.

Cine, cui, despre ce, despre cine? Nu mă întrebați, mai bine să ne uităm în oglindă fiecare.

h1

De la nursery rhymes la Pink Floyd

Iulie 25, 2014

Asemănări, deosebiri?

Hush, little baby, don’t say a word,
Mama’s gonna buy you a mockingbird.

If that mockingbird won’t sing,
Mama’s gonna buy you a diamond ring

If that diamond ring turns brass,
Mama’s gonna buy you a looking glass.

If that looking glass gets broke,
Mama’s gonna buy you a billy goat,

If that billy goat don’t pull,
Mama’s gonna buy you a cart and bull.

If that cart and bull turn over,
Mama’s gonna buy you a dog named Rover.

If that dog named Rover won’t bark,
Mama’s gonna buy you a horse and cart.

If that horse and cart fall down,
You’ll be the sweetest little baby in town.

Mother do you think they’ll drop the bomb?
Mother do you think they’ll like this song?
Mother do you think they’ll try to break my balls?
Oooh, ahh
Mother should I build the wall?
Mother should I run for President?
Mother should I trust the government?
Mother will they put me in the firing line?
Oooh ahh,
Is it just a waste of time?

Hush now baby, baby, don’t you cry.
Mama’s gonna make all of your nightmares come true.
Mama’s gonna put all of her fears into you.
Mama’s gonna keep you right here under her wing.
She won’t let you fly, but she might let you sing.
Mama’s gonna keep baby cozy and warm.
Ooooh baby, ooooh baby, oooooh baby,

Of course mama’s gonna help build the wall.

Mother do you think she’s good enough, for me?
Mother do you think she’s dangerous, to me?
Mother will she tear your little boy apart?
Ooooh ah,
Mother will she break my heart?

Hush now baby, baby don’t you cry.
Mama’s gonna check out all your girlfriends for you.
Mama won’t let anyone dirty get through.
Mama’s gonna wait up until you get in.
Mama will always find out where you’ve been.
Mama’s gonna keep baby healthy and clean.
Ooooh baby, oooh baby, oooh baby,
You’ll always be baby to me.

Mother, did it need to be so high?

 

 

h1

Regii

Iulie 24, 2014

Bunăoară, mă minunam cum e posibil ca unele lucruri să fie în așa fel aranjate încât să aibă loc tocmai atunci când le poți suporta mai bine. Datorită unor oameni care cred în tine, în ceea ce ești, care văd punctele acelea bune, strălucitoare, poți îndura mult mai ușor eșecurile care survin în anumite zile. Doza lor de încredere, de energie, de iubire contrabalansează atât de frumos și surprinzător ratările, scăpările, încât îți dă impresia nu ție ți se întâmplă să cazi, ci unuia oarecare, departe.

Și uite așa îmi aduc aminte din nou cât de important e să-i prețuim pe cei de lângă noi. Nu știm când le va folosi vitamina noastră sufletească. Poate în ora următoare. Și așa, vor putea înfrunta mai ușor mizeria din lume, fără să se dezechilibreze. Doar să se îndoaie puțin. Nu degeaba ne ies în cale anumite suflete, nu degeaba le ieșim noi în cale. Cineva ne aranjează întâlnirile, dar noi punem textul…

Să vă fie interacțiunile binecuvântate!

h1

de jurnal

Iulie 22, 2014

Atât de postmoderni în limbaj, atât de victorieni în concepții. Cum să poți lupta cu așa ceva?

h1

Audiție interpretabilă

Iulie 21, 2014

O tristețe suportabilă, frumoasă și dureroasă în același timp. Vă invit să-mi spuneți cum o percepeți, ce vă transmite. Această piesă s-a rătăcit prin calculatorul meu. Azi am redescoperit-o și nu mai știam de unde o aveam. Așa că am început investigațiile să o aflu, cine e și de ce e. Cu ajutor, i-am dat de urmă.

h1

Audiție involuntară

Iulie 12, 2014

Am avut plăcerea să dau peste o repetiție de cor într-o biserică. Am înregistrat cu ce aveam la îndemână, adicătelea cu telefonul. Nu vă chirciți urechile prea tare, treceți peste calitatea sunetului dacă puteți și vedeți dacă recunoașteți porțiunea.

Oricum, în biserică, sunetul era de-a dreptul mirific.

http://www.trilulilu.ro/repetitie-6

h1

Eee

Iulie 11, 2014

eee…

h1

Drepte nedrepte

Iulie 7, 2014

Două drepte
paralele
s-au întâlnit
la mijloc de drum.
Credeai că e imposibil.
Și eu credeam
în adevărul
matematicii
și m-am trezit
respirând literatură.

Dreptele erau nedrepte
mai ales cu sufletele noastre;
se strâmbaseră
către noi
ca să ne amintească.

Matematica era
o plină beletristică
în care
personajele mor
de dor
și se căiesc
în oglindă.

Și-au amintit.

Nu sunt decât
vase slabe
care fără El
crapă
de ziuă
și
de noapte.

h1

Statul ne vrea diplomați

Iulie 4, 2014

Reiau în întregime articolul ăsta de aici. Se pare că a fost anul acesta, prin februarie (din cele văzute pe unele site-uri):

***

”DAN PURIC: SCRISOAREA DESCHISA CATRE PRESEDINTELE CNA

În urma unor emisiuni, la care a participat domnul Dan Puric, o parte dintre jurnalisti au fost sanctionati de CNA.

După ce B1TV a fost amendat cu 70.000 de lei şi pentru ediţia din 25 decembrie 2013 a emisiunii „Sub semnul întrebării”, când Robert Turcescu l-a avut invitat pe actorul Dan Puric, directorul Companiei de teatru Passe-Partout a trimis o incisivă scrisoare deschisa preşedintelui CNA, Laura Georgescu. Artistul explică ce l-a  făcut să afirme în emisiunea lui Robert Turcescu: „România este un stat mafiot condus de nişte securişti nenorociţi” şi îi atrage atenţia preşedintelui CNA că lucrurile trebuie să se schimbe. „Știu că sunteți foarte supărată pe mine pentru că am afirmat că, timp de 24 de ani, am fost și suntem “conduși”, mai bine zis distruși politic, economic, cultural și, mai ales sufletește, vă rog să rețineți ultima dimensiune, dragă doamnă, care este foarte importantă pentru un simplu om, apoi pentru o țară întreagă, de o “șleahtă de securiști mafioți”!”, spune Dan Puric.

SCRISOARE DESCHISĂ

În atenția d-nei Laura Georgescu,
Președinte al C.N.A

Dragă doamnă,
Vă scriu, trebuie să recunosc, cu oarecare emoție, nu din frică politică pentru funcția importantă pe care o aveți, ci din frică creștină că nici de data aceasta,probabil, n-o să mă înțelegeți și am să vă pierd pentru totdeauna. Și atunci, totuși, de ce vă scriu? Scriu cu nădejdea, tot creștină, vă rog să rețineți, că, poate, vreun tânăr sau oricare alt român de calitate din țara asta, citind această scrisoare, se va lămuri. Stiu că sunteți foarte supărată pe mine pentru că am afirmat că, timp de 24 de ani, am fost și suntem “conduși”, mai bine zis distruși politic, economic, cultural și, mai ales sufletește, vă rog să rețineți ultima dimensiune, dragă doamnă, care este foarte importantă pentru un simplu om, apoi pentru o țară întreagă, de o “șleahtă de securiști mafioți”!

Trebuie să recunosc acum, privind cu detașare în timp, că termenul “mafiot”, pe care l-am folosit, nu a fost foarte potrivit. Mafia, de bine de rău, are codul ei, onoarea ei și, mai ales, legile ei nescrise dar respectate. Cei care ne mutilează zi de zi, nu cunosc nicio lege,niciun cod. Sunt, în fond, niște suflete chinuite. Stiu că ați afirmat, cu o oarecare undă de mândrie “patriotică” că și dumneavoastră faceți parte din rândul lor.

Personal, am fost cam zdruncinat fiindcă nu mă  așteptam la o asemenea “solidaritate”! Și totuși, doamnă, lasați-mă să vă reamintesc! Cei pe care îi susțineți, cu care pesemne vreți să vă confundați ideologic și sufletește până la neantizare, au făcut multe lucruri, cum nu trebuie, în această țară. Au asasinat cu sânge rece oameni și, mai ales tineri, ca lovitura de stat din 1989 să fie poleită cu sângele lor nevinovat și declarată astfel Revoluție. Apoi, s-au grăbit, ca nimeni alții, să-și prăduiască fără de niciun scrupul, propria țară, s-o vândă, pe nimic străinilor.

Cine sunt ei, dragă doamnă, v-ați întrebat vreodată? De ce v-ați alăturat lor? Ce v-a determinat? Da, știu că și ei vorbesc românește dar nu sunt români, sunt “mutanți ideologici”. Nu v-ați prins? Și rușii, și bulgarii, și ungurii și toți cei care au cunoscut experimentul comunist au asemenea specimene. Cum să dai în propria țară? Ce suflet îți trebuie să faci asta?
V-ați gândit vreodată că tinerii noștri, în acești ultimi ani, nu au avut șansa să învețe niciodată istoria adevărată a acestui neam? Că țăranul roman își bagă grâul în sobă ca să îl ardă, fiindcă nimeni nu i-l cumpără și că azvârle laptele în apă, ca să-l bea pe cel de la supermarket? La pensionarii mutilați, deveniți muribunzi, condamnați cu cinism la agonie socială, la tinerii dezorientați, descurajați, umiliți și cu zborul frânt, ce nu mai îndrăznesc să privească nici măcar cerul, la viitorul lor ucis, v-ați gândit vreodată, doamnă? La bieții oameni goniți de sărăcie, obligați să fie sclavi pe “plantațiile occidentale”, lăsându-și copiii la bunici și la rude, la numărul mare de sinucideri din rândul acestor mici nevinovați, făcute din disperarea singurătății, v-ați gândit?

Da, dragă doamnă, gândiți-vă și la singurătatea tragică a acestui popor! Mai înainte de a fi dimpreună și deodată cu cei pe care îi apărați, și cu mândrie vă prezentați că din rândurile lor faceți parte, mai bine ați încerca să faceți un pas către cei mulți, care suferă în tăcere, încă. Încă, dragă doamnă! Căci nu e departe ziua, când această tăcere se va transforma în furtună. Și mă rog, ca furia ei să nu vă prindă! Se ridică poporul, dragă doamnă, și dumneavoastră vă ocupați de amenzi?

Spuneți-le încet, docil, poate chiar în șoaptă, băieților care vă înconjoară și votează în unanimitate, că vremea lor a trecut. Un duh nou cuprinde țara, dragă doamnă, iar duhul acesta nu vă va recunoaște. Iar ca lucrul acesta, să nu se întâmple, grăbiți-vă! Începeți cu un gest mic, nesemnificativ, minor în aparență. Lăsați-i în pace, pe tinerii jurnaliști, care spun adevărul! Ei sunt, în fond, dovadă că, organismul sănătos al țării, există. Cât despre mine, uitați-mă! În schimb, vă rog din tot sufletul, nu uitați cele pe care vi le-am spus! Nu-i niciun pic de ură în ele, ci doar o panică de suflet creștin că, încă un om, se poate pierde.

Cu aleasă considerație,
Dan Puric”

%d blogeri au apreciat asta: