h1

Un fel de inchiziție postmodernă

Iulie 26, 2014

Nu-i și asta o formă de inchiziție? Să iei un om, să furi o frază din el și s-o vâri în ciorba ta de ură, unde îi aplici o interpretare – dar obligatoriu negativă și obligatoriu superioară și obraznică – în așa fel încât toată viața lui, toate aspirațiile lui, toate trăirile lui să încapă într-o cutie mizerabilă ușor de identificat.

Dar nici măcar nu sunt sigură că, făcând astfel, ție în calitate de mare evaluator (ca să nu spun mare inchizitor) îți e clar cine este acel om pe care te grăbești să-l arunci la gunoi. Căci, dacă îți e clar cine și cum e acel om și nu merită judecata proastă pe care i-o trântești, știi că greșești și îți e bine așa. Dacă îți e clar cine și cum e acel om și ar merita toți pumnii pe care i-i dai, știi bine că astfel nu faci decât să-i înțepenești gâtul în ceea ce este. Nu te interesează să-l iubești, nu îți pasă că Dumnezeu asta așteaptă de la tine. Să fii un model pentru el. Ce model să-i fii cu spume la gură, cu bătut din picioare ca un copil răzgâiat căruia părinții nu i s-au supus, cumpărându-i tot ce își dorește din vitrină? Halal model.

Însă asta dacă omul chiar ar merita sarcasmul și noroiul pe care i le aplicăm. Până să ne asigurăm că l-am înțeles bine pe om, deja este gata evaluat, împachetat și trimis la groapa de gunoi, unde nu se știe clar dacă mai poate fi recuperat de Dumnezeu cu un restore.

La marele inchizitor al lui Dostoievski am mai văzut atitudini de acest fel. Omul are mintea pierdută și slabă, sufletul mic și sărac, are nevoie de îndrumarea mea (dar deja am uitat că și eu sunt un om dintre oamenii aceștia), Dumnezeu nu i-a dat suficiente resurse, e dus cu pluta, săracul, așa că trebuie luminat cu forța, dacă nu merge de bună voie.

– Nici eu nu Te iubesc, îi spunea lui Isus înainte să-și amintească (dacă știa vreodată) că Isus ne iubește oricând.

”Nici” nu există, dar e folosit drept apărare în fața unei posibile uri a celuilalt față de mine. E limpede că nu îi iubești pe toți acești oameni pe care te grăbești să-i condamni atât de ușor, dar ”nici tu” nu e limpede. Ura nu există decât în tine, care urăști. Pentru ura celuilalt nu pune mâna-n foc. S-ar putea ca rugăciunile lui să te salveze într-o zi.

Cine, cui, despre ce, despre cine? Nu mă întrebați, mai bine să ne uităm în oglindă fiecare.

Anunțuri

35 comentarii

  1. eu ma uit, si, mereu, ceea ce vad nu-mi place; kyrie eleison


    • până mai vedem așa, e bine.


  2. `Ura nu există decât în tine, care urăști`. Inseamna ca iubirea `exista` doar in tine, cel care…?


    • Nu, deloc. Cum de ați reușit să scoateți în halul ăsta fraza din context? 🙂


      • Cum, nu merge extensia? Ca in „Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea…?” I se spune iubire neimpartasita.


      • Ideea pe care dorisem eu s-o transmit era faptul că omul care urăște poate să nu mizeze pe ura celuilalt, că ea nu este neapărat prezentă, nu este neapărat acolo. Există tendința să proiectezi asupra altora propriile tale sentimente. La asta mă refeream.

        În rest… extinderea asta nu știu dacă funcționează. Pentru că există și în om ceva rămășițe de iubire, cu siguranță, dar cea mai valoroasă iubire cred că e cea pe care n-o putem produce noi.

        Chestiunea cu iubirea neîmpărtășită presupune că cel care iubește este El, nu el, înțeleg. 🙂 Acolo nu mai merge partea cu ura.


      • Plus că distrage atenția de la mesaj.


  3. Reblogged this on Persona and commented:
    Cami pune iarasi intrebari. Si e bine sa luam seama.


  4. Aparent te supara cineva care in mod fool-ish iti dinamiteaza textele. Mie ca spectator mi se pare mai degraba o tentativa de deschidere a field-ului propus de tine, o (vai mie, ma repet) extensie a lui. Ce ar trebui sa te supere de fapt e ludicitatea luciditatii contreur-ului si sa te bucure/provoace la punerea lui sub lupa insistenta interventiilor. Good luck 🙂


    • Sam, ce să zic, dacă muza articolului îmi dinamitează textele foolishly, îmi asum foolitatea. E ceva ce mă preocupă, despre care simt nevoia să scriu.
      În privința comentatorilor, poate am nevoie de o detașare de subiect și de o altă interpretare a intențiilor (dar pentru asta nu pot face eu drumul și dus, și întors, e nevoie de ajutor de ambele părți). Virtualul mă copleșește..


  5. …un character nenascut din nou va cauta sa si impuna opinia prin ura …manifestata mai mult sau mai putin intelligent…spre deosebire de prostie ura se poate manifesta si intelligent…oamenii intelepti nu urasc…ei dispretuiesc intelligent…


    • nu știu ce să zic, aș prefera să nu mă duc până acolo cu concluziile, e greu să vezi în interiorul sufletului. Poate că e o perioadă nefastă și va veni și iluminarea la un moment dat.


  6. Reblogged this on Pasarea Phoenix Remixed & co and commented:
    Păi este!


  7. `Inseamna ca iubirea `exista` doar in tine, cel care…iubesti`, am intentionat sa afirm cumva subanteles. E `greu` sa te faci `subinteles`. Aproape imposibil…


    • am dedus termenul ”iubești”, dar tot nu îmi e suficient de clar unde bateți. Poate ar folosi o detaliere.


  8. Natura umana poate parea paradoxala atunci cand stari, dispozitii, experiente pasagere, ajung sa fie considerate un fel de absoluturi comportamentale. Ceea ce numim `ura`, ori `iubire`, s-ar putea incadra tocmai in categoria starilor pasagere, fluctuante, neultimative. In jurul acestei idei (personale), a gravitat comment-ul meu.


    • Da dacă sunt pasagere; iar aici contribuie cât știi despre acuzatorul înfocat; și câte știi despre acuzat. Dar, când durează de ani de zile, sunt deja atitudini cam permanentizate…


  9. […] 90.58 de biserici penticostale de români în Italia (penticostalismulazi) 93. Un fel de inchiziție postmodernă 98. De ce m-ai sters de pe Facebook ? […]


  10. Experienta umana este prin excelenta pasagera. Permanentizarile negativiste sunt anomalii de analizat si eventual de evitat,. Nu aduc nimic bun.


  11. Prin `negativiste` (sub)inteleg: interesat-conflictuale, schizoide, de-umanizate.


  12. As invoca in acest sens un text destul de vehiculat in media evanghelica: `sa nu apuna soarele peste mania voastra…`


  13. Generalizările riscă să nimerească pe lângă țintă. Sufletul uman e mai complex de atât cât încercați să-l faceți să pară, e mai mult decât o formă geometrică, pentru care formulele funcționează automat. Regulile sunt niște litere seci care nu vorbesc nimic inimii. Dacă încercați să combateți efectul, nu cauza (pentru care trebuie mai multă străduială de empatie), problema nu e rezolvată.

    Apoi, interesat-conflictuale ar fi însemnat să localizez un om, o categorie, sau nume și un link, ca să instig la ceva. deocamdată nu văd ce ar însemna aici interesat-conflictual etc.

    Recomandarea de verset mă viza pe mine? Ca să înțeleg la ce răspund. Nu de alta, dar nu văd legătura.


  14. …mai e si treaba de barbatie…un purtator de pantaloni care spurca ca o mahalagioaica nu poate fi acuzat ca a avut o tinerete plina de cavalerism…nasterea din nou nu se face prin cezariana…la o nastere normala doctorul este un simplu spectator…


    • Haha (râs amar), mda. Bine, e cunoscut – de fapt – faptul că tinerețea n-a fost plină de cavalerism, de exemplu. Poate ar trebui să ne ajute să judecăm cu mai multă îngăduință? Oricum, nu mă poci băga să evaluez nașterea din nou a altuia, nu am cuantificator pentru așa ceva, ne putem evalua pe noi eventual (că avem un standard, sfințenia, ups).


  15. Permanentizarile negativiste sunt cele ce ignora complexitatea persoanei. Nu-mi explic de ce ma taxati ca generalist (in conceptii, bineinteles). Citatul (textul, versetul, fragmentul, whatever…) nu poate fi in opinia mea, altceva decat o incercare de nuantare a ideii-de-exprimat. Nu recurg la `aluzisme`, le evit cat pot.


    • E din cauză că nu înțeleg corect mesajul comentariului/ comentariilor, e prea laconică exprimarea și dă senzația că poate însemna mai multe lucruri. Depinde – cel puțin pentru mine – de cheia în care le citești. Ca să depășesc dificultățile astea, am nevoie de un gând puțin mai clar (tocmai eu, care scriu metaforic, dar asta e… nu e același gen de metafore) formulat.


    • …complexitatea persoanei e subliniata de diversitatea exprimarii pozitive…perceptia pe care o lasa modul dvs de exprimare lasa senzatia ca a ti fi nu generalist ci internist…


      • vorbesti discutii. adica, nu prea stii despre ce vorbesti. ceea ce afirmi cu emfaza, e in cel mai bun caz, discutabil. fii mai atent cu etichetarile.


  16. Voi incerca sa ma exprim mai clar. Sper sa reusesc…


    • mulțumex.
      oricum, ajută și mențiunea că încercați să evitați aluzismele.


  17. In vesnicul razboi care este intalnirea cu celalalt e imatur sa imparti lucrurile in bun si rau, victima si tortionar. La modul absolut. Arta de a fi crestin presupune rezolvarea bataliilor in favoarea ambelor tabere. Primul si cel mai important pas e sa admiti infrangerea inainte de a incepe razboiul. O buna conversatie poate incepe de cele mai multe ori cu o suficient de lunga tacere. Putem fi dusmani temporar unii altora dar avem un dusman comun: timpul. Si el, ca si viata trebuie pierdut („irosit” in contemplatie) pentru a fi castigat.


    • Războiul la care mă gândesc nu e un război al meu neapărat. E al altora, asist și eu la el, dar care nu mă doare mai puțin din cauza asta; și durerea aceasta mă face să vorbesc. În acel război, nu am ce face, dar chiar așa e: o victimă și un torționar. Prezentul pare prea devreme, viitorul pare un loc numai bun de sperat între timp.


    • Cred că tăcerea nu și-a ajuns timpul suficient încă. Am avut și eu o tentativă de spargere a gheții fără niciun rezultat. De atunci, am mai avut diverse imbolduri agresive pe care am renunțat să le aplic. La ce bun să stric și mai mult ceva gata stricat..


  18. …spatiul virtual nu e crestinism si blogul nu e biserica…postarile nu sint predici si comentariile nu sint rugaciuni…confruntarile pe teme biblice,religioase, modul in care se desfasoara reflecta frustrarile ,neimplinirile din viata reala de crestin a fiecarui participant…daca ne am intilni in realitate poate am putea forma o biserica…treaba cu confruntarea de idei e o gogorita sau un virus…


    • crestinismul prezinta un `ism`, care in spatiul dezbaterii inteligente (virtuale), nu prea are priza. despre `isme` putem doar perora. realitatea e cea cu care ne confruntam iar realitatea e surprinzatoare, adica imprevizibila,



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: