Archive for Noiembrie 2014

h1

Simplu

Noiembrie 27, 2014

Nu știu dacă iubirea
Mă apasă ori eu

Odată am văzut
O pasăre iubind
Pe vârful unui stâlp
O surată de-a ei.
Simplu, fără dileme.

easy

easy

Anunțuri
h1

Silinta

Noiembrie 21, 2014

„Toata ziua nu aud nimic altceva de at ca sunt o pustoaica insuportabila si, cu toate ca rad si ma prefac ca nu-mi pasa catusi de putin, se poate sa-mi pese totuzi de vreme ce as vrea sa-l rog pe Dumnezeu sa-mi dea o alta fire, care sa nu mai starneasca ostilitatea tuturor oamenilor.

Dar nu se poate, asa sunt facuta eu de la natura si nu sunt rea, simt asta. Ei nu-si inchipuie nici pe departe cata silinta imi dau eu ca sa le fac tuturor pe plac. Cand sunt sus, incerc sa rad, pentru ca nu vreau sa le arat ce necazuri am.”

(Jurnalul Annei Frank, pg. 101)

h1

Dincolo

Noiembrie 19, 2014

Un prieten a plecat. S-a dus dintr-o lume în altă lume. A plecat brusc și ne-a lăsat fără grai, fără privire, fără răspunsuri. Nu pot scrie și totuși simt nevoia să scriu. Simt nevoia să am alături inimile altora. Gândesc și parcă nu pot gândi. Privesc și parcă nu văd.

Cineva îmi spunea că încă mai crede că e o greșeală. Și eu cred încă la fel. Precis undeva s-a produs o eroare și mâine ne vom trezi în lumea de dinainte. Și dăm un restore to the initial settings. Se poate, nu-i așa?

Doamne, du-i pe toți în raiul Tău.. 😦

h1

Pagina poeziei

Noiembrie 15, 2014

Pagină nouă pe blog.

Nu că nu s-ar fi găsit poeziile și până acum. Dar, așa, căutătorii de versuri pot intra fix pe ușa de care au nevoie atunci când apare momentul.

Asta e: https://camix.wordpress.com/poeticaraie/

h1

Fapte bune

Noiembrie 2, 2014

Ce rost au faptele bune dacă oricum soarele răsare și peste unii, și peste alții? Poate că pentru a ne aminti că acele fapte bune ne-au fost date dinainte să umblăm în ele și să ne gândim că nici noi n-am fi putut umbla în ele dacă Dumnezeu nu ne-ar fi ajutat s-o facem. Că nu suntem mai puțin păcătoși față de cei față de care ne simțim superiori doar pentru că știm că noi am făcut niște fapte bune. Ei poate au făcut alte fapte bune când noi nu am fost de față, poate mai reale decât ale noastre pentru că nu au fost atât de conștienți de ele pentru a ne simți apoi bine că le-am făcut. Poate că ei le-au făcut din dragoste și nici nu au băgat de seamă că au făcut fapte bune. Mi se pare că aceasta ar fi o faptă bună, să nici nu realizezi că ai făcut-o pentru a contempla apoi auto-admirativ asupra ei.

h1

A nu te victimiza

Noiembrie 2, 2014

După mine, este profund uman să te victimizezi față de cineva; asta ca să putem supraviețui cât mai normal. Nu față de toată lumea, asta ar însemna că vrem atenție, importanță într-un fel exagerat, patologic dacă e dus la extrem. Dar față de cei aproape de sufletul tău, e omenește să te victimizezi și dacă e doar pentru faptul că acel ascultător care ține la tine ți-ar spune că nu e cazul și ți-ar arăta cum să privești situația dezastruoasă din punctul ”presupus-agresorului” de vedere. Așa, am putea muta atenția dinspre noi înșine spre celălalt. Poate am ajunge chiar să îl înțelegem. Mi s-a întâmplat chiar zilele trecute să stau de vorbă cu un prieten despre cineva care făcuse un gest urât, penibil. Mi-a spus că s-a gândit și la faptul că acea persoană trebuie să fi fost tare îndurerată, măcinată dacă a putut face așa ceva. Era o perspectivă la care nu mă așteptam, dar care a fost revelatorie.. Și cu privirea la ea, și cu privire la concluziile rapide pe care le tragem noi uneori.

%d blogeri au apreciat asta: