Archive for Ianuarie 2015

h1

În timp ce te nășteai

Ianuarie 31, 2015

Nu mă poci abține, asta tre să v-o vâr sub uăchi. Dacă vreți să aflați ce melodie era nr. 1 în top când v-ați născut (sau ziua altora sau alte zile importante), ia luați d-aci. 🙂

UPDATE

http://playback.fm/birthday-song

PS: Am schimbat linkul, am dat peste unul care funcționează (încă).

h1

seven

Ianuarie 28, 2015

Șapte ani de blog azi. Uau, cannot believe it. 🙂

Mulțam celor alături.

h1

Că eşti

Ianuarie 25, 2015

Ca esti viu

Cu viata pe umeri

Miscand aerul

Printre frunze si crengi.
.

Si doar acest gand

Recupereaza absenta

.
Ca esti pe malul vecin

Doar putin mai departe

De cartile mele nescrise

Scriindu-ti relaxarea in timp

.
Si doar acest fapt

E o frantura de fericire

Undeva existi

Netulburat

.
Ca vanturile nu si-au dat

Toata puterea impotriva

Ci Dumnezeu iti este

Un constant far

De zi si noapte.

h1

Pauză de ceai

Ianuarie 17, 2015

h1

Cauză-și-

Ianuarie 16, 2015
Mie de la începutul scandalului de la Paris mi s-a părut că deontologia presei nu ar trebui discutată forțat și legat de masacrul din Franța, iar că masacrul din Franța nu are legătură cu ceea ce publică presa în mod legal (nu putem spune moral, că asta nu e condamnabil decât de la un punct încolo, în rest principiile creștine nu pot fi impuse altora care nu sunt creștini). 
Deși în mod faptic cele două chestiuni apar în fața noastră drept cauză-și-efect, ele nu ar trebui considerate așa. Eventual cauză-și-afect.
h1

It’s not about charlie

Ianuarie 9, 2015

Ce se intampla acum in Franta nu e doar problema Frantei. E si va fi problema intregii Europe. Nu stiu situatia si numarul islamicilor turbulenti din SUA, dar Europa sta rau la capitolul acesta. N-o spun eu, o spun unii istorici contemporani. A nu vedea asta mi se pare periculos in primul rand pentru un element ce ar trebui sa ne fie esential: iubirea si empatia cu celalalt, aici – cu francezii.

A reduce toate discutiile la charlie, la moralitatea de a fi sau a nu fi charlie pentru a expedia problema din două cuvinte ca să nu mai empatizezi cu drama Frantei imi pare trist si superficial… Problema e mult mai complexă, mai veche și cu urmări mai mari de atât.

Nu cred că imoralitatea caricaturilor ziaristilor poate justifica indiferența față de anormalitatea terorismului.

h1

Pour vous

Ianuarie 9, 2015

*

Vorba unui prieten, si crestinii au fost ofensati si au facut o petitie! Diferenta se face intre petitie si glont.

Eu nu pot spune acum “au primit ce au meritat”. S-o spuna cine poate.
*
Ar mai fi o chestiune. O fi Franta laicizata si nu spune nimeni ca nu e, insa Franta este in plin proces de islamizare in ultimii ani. Daca trebuie sa facem efort de empatie cu islamistii, ar trebui sa nu uitam de francezi. Reactia lor fata de islamisti este asa cum am vazut-o in caricaturi pentru ca islamistii se inmultesc pe teritoriul lor si capata tot mai multe drepturi. Este de inteles! Islamistii vor tot mai mult din ceea ce nu este INCA al lor si il primesc. Daca nu-l primesc, si-l iau cu forta indiferent de zona de pe glob in care ar fi. Ca in tarile lor oricum nu permit libertati cu care nu ar fi de acord. Or asta nu poate fi normal, insa va continua. Asa ca pe buna dreptate francezii se tem de ei si nu-i au la inima. Nu vreau sa-mi imaginez ce am spune daca am avea noi parte de situatia lor.

h1

Lumină

Ianuarie 4, 2015
între copaci

între copaci

h1

Politici

Ianuarie 3, 2015

Știu că oamenii în general au nevoie de speranță, iar românii în special am văzut – la alegeri – că simt nevoia să își proiecteze speranța aceea asupra politicii, cea mai alunecoasă sferă, după mine. Eu nu am speranțe în ce privește politica și oamenii politici (din păcate sau din fericire, nu-mi dau seama). Am altă speranță, în schimb, am speranța că Dumnezeu poate lucra și lucrează pentru binele celor care… în ciuda. Dar acel în ciuda, pentru mine rămâne valabil. Nu neapărat că sunt sceptică cu privire la orice aparent bine pe care îl văd în politică, dar să fiu muuuuult mai rezervată, măcar pentru toate așteptările pe care le-am avut până acum și de la o tabără, și de cealaltă, și de la ailaltă. Măcar pentru decepțiile care au însoțit toate speranțele cu care am votat până acum. M-am lămurit, nu mă mai pot entuziasma. Prefer să mă entuziasmez de flori, de oamenii simpli fără funcții, de răsăritul și apusul de soare, de culori.. și așa.  Speranța în politică e iluzorie. Și eu îmi doresc să fie bine cu acesta de acum, dar să sper mi se pare că m-aș forța. Și tot nu aș reuși să fiu sinceră.

%d blogeri au apreciat asta: