h1

Politici

Ianuarie 3, 2015

Știu că oamenii în general au nevoie de speranță, iar românii în special am văzut – la alegeri – că simt nevoia să își proiecteze speranța aceea asupra politicii, cea mai alunecoasă sferă, după mine. Eu nu am speranțe în ce privește politica și oamenii politici (din păcate sau din fericire, nu-mi dau seama). Am altă speranță, în schimb, am speranța că Dumnezeu poate lucra și lucrează pentru binele celor care… în ciuda. Dar acel în ciuda, pentru mine rămâne valabil. Nu neapărat că sunt sceptică cu privire la orice aparent bine pe care îl văd în politică, dar să fiu muuuuult mai rezervată, măcar pentru toate așteptările pe care le-am avut până acum și de la o tabără, și de cealaltă, și de la ailaltă. Măcar pentru decepțiile care au însoțit toate speranțele cu care am votat până acum. M-am lămurit, nu mă mai pot entuziasma. Prefer să mă entuziasmez de flori, de oamenii simpli fără funcții, de răsăritul și apusul de soare, de culori.. și așa.  Speranța în politică e iluzorie. Și eu îmi doresc să fie bine cu acesta de acum, dar să sper mi se pare că m-aș forța. Și tot nu aș reuși să fiu sinceră.

Anunțuri

I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: