Archive for Martie 2015

h1

Locul

Martie 29, 2015

M-am gândit că s-ar putea să te găsesc acolo. Dintre toate locurile în care puteai fi, acolo m-am dus. Și, atunci când am intrat, te-am găsit. Era vocea ta și erai tu. Dintr-odată, n-am mai știut ce să fac. Mă întrebasem înainte cum mă explic dacă ne întâlnim, dar n-am găsit un răspuns. Iar acum eram prezentă. Dintre toate locurile posibile, m-am trezit să merg tocmai acolo să te văd. Trecuse cât? O zi. Și simțeam că nu pot rămâne. Nu știam dacă mă vezi, dar aveam impresia că știi fiecare mișcare pe care o fac. Și fiecare mișcare pe care o făceam, mai ales că venisem la tine, era condamnabilă. Nu pentru tine, dar pentru tot restul lumii. Am apucat să prind o frântură din universul tău. Văzusem acel univers și fără tine în el. Atunci puteam sta liniștită în el. Cu tine prezent, însă, a trebuit să ies. Ca să mă recapăt. Ca să fii, să te eliberez. Ca în Hancock. Trebuie să vezi Hancock.

h1

Încă un rasmus..

Martie 28, 2015

h1

Loud

Martie 22, 2015

Nu vorbi
mai puternic
decât gândurile mele

Spune
cu puncte și virgule,
fără semne de exclamare

Să îmi întâlnesc
între timp
și propria respirație
să nu uit
cine sunt

Rostește adieri
nu vânt
să nu strivească
firele de iarbă
ce mi-au crescut
pe suflet.

h1

Exerciții de (ne)acceptat

Martie 4, 2015

Cred că ar fi un exercițiu interesant și util să urmărim cum se desfășoară dialogurile pe care le stârnim. Felul în care discută oamenii, felul în care se termină dezbaterea. Ce reacții atragem sau chiar încurajăm, cu ce rămân cititorii care ne urmăresc.
Iar apoi cum se desfășoară dialogurile stârnite de alții. Dar condiție: să ne comparăm cu cineva mai bun decât noi, cineva pe care îl stimăm, îl admirăm, poate. Sper să existe pentru fiecare cineva pe care să-l respecte.

Iar întrebarea cu care rămânem: avem ceva de învățat de la ei? Oare chiar nu învățăm nimic?

PS: We never change (do we?), Coldplay.

h1

Ceva rău. sau mai mult.

Martie 4, 2015

În orice lucru poate fi găsit ceva rău, nu-i așa? Am impresia – mai bine m-aș înșela, dar deocamdată nu am ce face – că există un fel de adicție sau drog a găsirii răului, a grabei de a judeca.

De unde impresia. De la o anume satisfacție care pare să se manifeste ori de câte ori găsim ceva rău de scos în evidență. De la satisfacția cu care, în jurul judecătorului, se adună deseori suporteri care abia așteaptă să sară la beregată.

Din păcate, îmi seamănă cu un meci în ringul cu noroi, nu cu ceva ziditor.

%d blogeri au apreciat asta: