h1

exorcizare

Noiembrie 21, 2015

Din când în când, mai trebuie vorbit și cu tine. Altfel, riști să te trezești că nu te suporți, că ai uitat cine ești și dacă vrei să ajungi undeva. Din când în când măcar, e bine să știi dacă trebuie să lupți împotriva cuiva. Și întotdeauna ai de luptat și împotriva ta. Însă trebuie să știi care sunt terenurile care te așteaptă la arme. Să știi ce arme să iei.

Era bun obiceiul jurnalului, dar omul devine comod și are impresia după o vreme că nu are nevoie de așa ceva; că un cântec cântat îi poate fi suficient, mai suficient decât propriul cântec, compus din litere, spații, cuvinte pe alocuri sau chiar cu grămada. Nu știu dacă este ceva mai suficient decât propriul cântec pe care să ți-l asculți în peșteră, în pustie, să te șochezi puțin de tine, să te urăști puțin la descoperirea propriilor cratere, ca apoi să te poți îmbrățișa, știind că tu ești cel cu care stai cel mai mult timp, așa că trebuie să conviețuiți cumva tu cu tine însuți. Însă nu poți conviețui fără să cunoști – sau recunoști – balaurii din minte și din suflet. Să-i privim în față ca să putem să ne întâlnim cu noi înșine și mâine.

Să scriem. Sau să vorbim. Sau să pictăm. Să producem ceva din suflet fără ajutor.

Anunțuri

I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: