Archive for Decembrie 2015

h1

Revoluţia la 9 ani

Decembrie 24, 2015

o aducere aminte

Timposibil

revolutia-89_591Aveam 9 ani. Eram în clasa a 4-a. Fratele meu, D., era de câteva luni în armată lângă Arad. La mijlocul lui decembrie, nemulțumirile oamenilor se făceau din ce în ce mai auzite. Uneori mă gândeam la diferite locuri din apartament unde aş fi mai ferită de posibile gloanţe, în cazul în care ar fi ajuns până la noi scandalul. La început, nu credeam că va ajunge la nivel naţional. Ne gândeam că va fi înfundat rapid la Bucureşti. Deşi, pe de altă parte, era o presiune şi o tensiune generală între români. Erau sătui.

Vecinul meu A. – de o vârstă cu fratele meu – era la Bucureşti în armată; făcuse cerere să fie transferat, dar nu rezolvaseră nimic până atunci. Crescuse împreună cu fratele meu și erau foarte apropiați. Eu, ca sora cea mai mică a unuia dintre copiii de afară, îi cunoșteam bine pe toţi prietenii lui; cu atât…

Vezi articol original 796 de cuvinte mai mult

Anunțuri
h1

Puțin despre sine

Decembrie 23, 2015

La ce m-am gândit azi:

*

4. Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,
5. nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,
(1 Cor 13)

*
18. Caci unde este multa intelepciune este si mult necaz, si cine stie multe are si multa durere.
(Eclesiastul 1)

*
48b. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere.
(Luca 12)

*

Nu ar trebui să fie o pricină de prea mare bucurie și de mândrie să avem înțelepciune, cunoștințe multe. Ni se va cere cu atât mai mult pentru că am știut și nu am făcut; am promis și nu am înfăptuit; ni s-a spus și nu am vrut să ducem la îndeplinire; am luat la cunoștință și am crezut că merge și altfel.
Dumnezeu să ne dea puterea să facem voia Lui, nu doar să căutăm să o aflăm.

h1

Oglinzi grele

Decembrie 7, 2015

Ce e de făcut cu memoria când alege să îți amintească repetat momentele în care n-ai știut vorbi cu ei sau ai știut dar nu ai vrut, n-ai putut, nu te-au ținut nervii? Te străduiești să ”fii mai bun” (dar nu ”de Crăciun”, asta nu ar ajuta pe nimeni, ar ajuta doar să ne mințim), uneori de pomană. E ușor să fim buni cu cei buni, mult prea ușor; îți poate da iluzia că ești tare priceput, competent, aproape de sfințenie. Numai atunci vezi cât ești de rău când te străduiești din răsputeri să fii bun (sau să nu fii prea rău) și.. nu-ți iese.

Faci pe răul ca să îndrepți situația rea și ajungi să fii rău. Nici rezultatul asupra celorlalți nu e bun, nici tu nu te simți bine când te uiți în oglindă. Și te uiți în oglindă mereu, că te porți în fiecare zi, cu tine stai minut de minut și trebuie să faci cumva să te suporți, să găsești alte căi, să nu te expui eventual – dacă poți – situațiilor care merg dincolo de limitele tale, să te rogi..

And then what? Forgive yourself?

h1

o țară

Decembrie 2, 2015

La inaugurarea sinagogii, a venit lume multă. A fost și paza adunată afară și înăuntru. Cândva în mijlocul programului de inaugurare, m-am trezit că mă trec gânduri: lume multă, hărmălaie, poliție, eveniment, evrei.. Suntem o țară liberă, nu? Suntem încă o țară liberă, nu? Revino-ți, nu se întâmplă nimic. Dacă ar sări în aer clădirea asta acum, nici nu ne-am da seama. Dacă ar trage careva cu pușca, unde aș fugi? Suntem o țară liberă, nu?

%d blogeri au apreciat asta: