h1

Accentul din Spotlight

Martie 21, 2016

În cazul meu (ca răspuns impresiilor tale, Dyo, în sfârșit am reușit să verbalizez cât de cât impresia mea), paradoxul este că nu am ce-i reproșa filmului Spotlight în sine, nici adevărului pe care au ales să îl dezvăluie. Este și interesant, nu m-am plictisit la el. Însă am o mare problemă cu momentul ales pentru lansarea acestui film, să zicem că mi se pare suspect să apară acum când toate se îndreaptă spre denigrarea și eliminarea creștinismului, începând de la școli până la statuile din parcurile bisericilor pentru că îi discriminează pe cei de alte religii, până la redefinirea conceptelor fundamentale ale societății pentru a nu-i discrimina pe ceilalți care sunt ”diferiți” (nu e voie să spui anormali).

La mai mult de 10 ani de la publicarea cărții care trata același subiect ca filmul, acum era momentul (nu spun că așa este!, dar că îmi ridică bănuieli), pentru a dărâma cărămidă cu cărămidă creștinismul ca oamenii să concluzioneze și să empatizeze la fel de puternic ca personajele din film: ”Credeam că într-o zi mă voi întoarce aici, în biserică. Dar acum îmi dau seama că este imposibil.” Ceea ce este cel mai trist din tot filmul. Pentru că lupta lor nu e cu indivizi, ci cu sistemul pentru a-i atinge pe indivizi și, de aici, acuza merge de la biserică spre Biserică într-o clipită. Mă tem asta s-a dorit. Nu doar să atace putregaiul dintre preoți (care trebuie expus, e adevărat, și eliminat), ci Biserica în calitate de expresie a creștinismului. Iar asta o bănuiesc și datorită timingului lansării acestui film.

O întrebare pe care mi-am pus-o: ce ar striga lumea dacă ar vedea un film asemănător care să atace o categorie minoritară? Că e discriminare!
La acesta – că atacă Biserica – ce strigă? Că s-a descoperit adevărul.

O fi și acesta o parte din adevăr. Dar nu e adevărul. Iată de exemplu un film de Cannes (cred niciodată de Oscar): Des hommes et des dieux. ȘI acesta este un adevăr. E popularizat la fel? Oare de ce nu?

Anunțuri

24 comentarii

  1. Este o mare problema in Biserica Catolica acesti preoti pedofili. O problema si mai mare e faptul ca Biserica tace, ba mai mult musamalizeaza, ascunde aceste cazuri care sunt foarte multe. Iar cea mai mare, uriasa problema e faptul ca Biserica nu ia masuri impotriva acestor criminali. Sunt mutati de ici colo ca sa li se ascunda urma. Tie ti se pare potrivit sa stii ca in biserica ta vine un preot nou despre care ai banuieli ca ar face lucruri necurate? Ce incredere mai ai tu in el si in Biserica ce la trimis? Prin urmare nu credibilitatea unor popi este pusa in discutie (in primul rand) ci credibilitatea bisericii ceea ce este foarte grav. Iar lucrul asta trebuie spus. Au fost filme realizate la 10, 20, 50, 100 de ani dupa evenimente reale. Si ce daca filmul a aparut acum? De cand cu iluminismul Biserica a fost constant si crescand atacata. Dar acum atacatorii au si cu ce. In conditiile date, Biserica ar trebui sa iasa in fata barbateste sa-si asume pacatele si sa faca naibii ceva. Dar ea in continuare nu face nimic, nimic. Si ne mai miram atunci ca sunt tot mai multi cei ce vor sa o sufoce?


  2. A, nu cred că m-am făcut înțeleasă. Cel puțin nu pe de-a-ntregul. Am spus deja că măsurile trebuie și trebuiau luate, sper că nu ai sărit peste partea aia.
    M-am dus, însă, mai departe de atât. Am ieșit din problema tratată și mi-am concentrat atenția pe impactul mediatic (adică exact ceea ce făcea și filmul, de altfel) în mersul societății, pe ceea ce se scoate în evidență față de ceea ce nu se scoate în evidență.

    Rămâne întrebările la care aștept răspuns din partea cui va dori: dacă vă imaginați un astfel de film care să atace o categorie minoritară (pentru ceva real, la fel ca în acest film, bineînțeles). Și dacă ăsta este adevărUL. Cam asta mă interesează pe mine.

    Cunosc istoria, aflăm adevăruri mereu, toți ne dorim dreptate și cinste în asemenea locuri, pornim de la același punct moral. De aici încolo să vedem..


  3. Dar cu realitatea cum ramane? Ar trebui sa-i aplicam majuscule sa intre astfel in atentia noastra? Pentru ca realitatea poate fi voalata si de `adevaruri`…ireale. Pe de alta parte, ce ne facem cu `realitatile` neadevarate, (subiective ori neverosimile)?


    • Am lansat cateva intrebari. Ignorate sau nu, intrebarile raman…


  4. Cand o companie mare detine monopol asupra unui produs, acel produs sau serviciu va fi de proasta calitate si scump. Aduti aminte de Romtelecom cand era singura pe piata. In acelasi fel, cand Biserica a avut putere absoluta a comis grozavii de nedescris. Abia dupa ce aparut Protestantismul Biserica Catolica a initiat Contrareforma prin care a incercat o reformare. De aceea consider ca Biserica trebuie sa fie mereu si mereu atentionata in diferite feluri. Biserica trebuie sa fie un organism dinamic in stare sa raspunda tuturor provocarilor indiferent de la cine vin: prieteni sau dusmani. As zice eu, mai ales dusmani. Biserica trebuie sa fie constienta ca e inconjurata de dusmani asa cum Praslea s-a inconjurat singur de tepushe sa nu adoarma. Ei, uite ca dusmanii fac un serviciu util bisericii inconjurand-o cu tepuse ca sa ramana treaza. Dar din pacate ea doarme bustean. Asta e grav. Nu cred ca media va putea schimba ceva de genul: o iesire masiva a credinciosilor din Biserica. Poate doar ii va opri pe cei ce vor vrea sa intre. Sunt multi cei ce vor sa faca rau bisericii, iar aceasta ar trebui sa stie lucrul asta si sa fie pregatita oricand. Si cand spun pregatita ma refer atat la apologetica cat si la recunoasterea greselilor si schimbare. Personal cred ca o recunoastere si expulzare a preotilor nesimtiti sin randurile catolicilor ar avea mai mare impact mediatic decat o are filmul de fata.


    • T., cred că treci cu vederea ceea ce scriu și răspund eu pentru că multe dintre lucrurile despre care scrii în polemică nu sunt de fapt opuse gândurilor mele. Nu-mi place să mă tot reformulez, ceea ce dezbat eu este cumva adiacent, e o chestie de nuanță, eu DEJA am scris în postare poziția mea despre evenimentele prezentate în film. NU asta discut aici. Mi se pare că nu încape discuție despre măsurile ce se cer luate în privința ăstui fel de acte sau scoaterea lor la lumină.
      Cu alte cuvinte, să se scoată, dar atunci să se scoată toate la lumină fără a fi acuzate de discriminare. Este un alte aspect cel despre care vorbesc eu.

      De acord cu monopolul, dar guess what. Dacă mergem cu ideea mai departe, faptul că protestantismul nu este majoritar (uite de exemplu în prezent în Boston, 29% sunt catolici, 25% protestanți, iar restul neafiliați; ca… fapt oarecum divers) nu înseamnă decât că, dacă ar fi mai mare, ar fi și el mai rău. Pentru că oricum ai întoarce-o, procentul celor ”autentici” va rămâne mic. Variabila rămâne acel %. Nu cred că avem a ne lăuda cu protestantismul pentru că vechimea și numărul credincioșilor nu le-a oferit pe tavă atâtea instrumente de manipulare și forțare câte le-au fost oferite ortodoxiei și catolicismului de-a lungul secolelor. Însă asta e o altă discuție, vastă vastă, pe care nu știu dacă avem timp în viața asta s-o terminăm. 🙂

      Spui că nu crezi că media va putea schimba ceva de genul unei ieșiri masive a credincioșilor din Biserică. Știi ce zic eu? Nici eu nu cred asta! Nu așa se dă bătălia în ziua de azi, nu pe astfel de mișcări forțate din exterior (cum e mass-media) se mizează. Exact asta încerc eu să subliniez, bătălia se dă într-o zonă mereu subtilă care se lărgește cu foarte foarte puțin.

      Acum un pas, care e normal și e dorit de toată lumea. Apoi încă un pas care pare normal, chiar dacă nu e dorit de chiar toată lumea. Apoi încă un pas care nu pare chiar anormal, deci poate fi acceptat încă, îi dăm drumul. Apoi încă un pas care deja pare anormal, dar s-ar putea să fie percepția noastră greșită. Încă un pas care va revolta pe majoritatea (pentru că e dorit doar de o minoritate și câțuva susținători ai minorităților), dar care trebuie aprobat pentru că toți pașii anteriori acceptați deja îndreptățește și chiar obligă adoptarea ultimului pas anormal. Noi am ajuns – după părerea mea – în această etapă. Dar aici mă refer la poziția societății față de creștinism care se manifestă în ț aspecte. Cinematografia se pare că e și el unul dintre acele aspecte.

      Nu știu dacă îi va opri pe cei care vor să intre atât, ci poate mai degrabă le va strecura îndoiala că această credință e irațională, fără bază, că discriminează, deci că e cu totul incorectă politic, nu vrea să îi cunune pe homosexuali în biserică etc. Este latura întunecată a democrației pe care începem să o simțim; nu neapărat noi aici, dar cei din occident deja o simt.

      Bun, sper că m-am făcut înțeleasă acum.


  5. Reblogged this on Persona and commented:
    Cami continua aici, din propria perspectiva, consideratiile lui Dyo de pe blogul lui despre filmul Spotlight.
    Cred ca intrebarile puse de Cami sunt legitime. ESte evident ca traim, in lumea vestica, din care facem tot mai mult parte, ideatic vorbind, o atmosfera atnticrestina. Si poate ca filmul reflecta aceasta atitudine. Nu ma pot pronunta, caci nu l-am vazut inca.
    Pe mine insa nu ma deranjeaza acest lucru atit de mult ca pe Cami. Pentruca aasta mi se pare normalitatea. Nu a fost asa pentru multe secole, cita vreme crestinatatea – ca sistem politico-religios – a dominat Europa, cel putin de la Carol Quintul incoace, daca nu cumva chiar de la Constantin cel Mare, dar a fost asa, intr-o masura mai mare sau mai mica, pina la ei. Si, repet, nu cred ca perioada crestinatatii ca sistem a fost cea a normalitatii, ci asta, in care biserica este ‘turma mica’, nu pumnul de fier care arde pe rug oponentii si controleaza prin manevre perverse regii (sau presedintii, ca e tot un drac). Chiar daca asta incearca sa faca, cu perfidie, dreapta religioasa americana, sau ierarhia ortodoxa un unele dintre tarile in care biserica lor este majoritara.
    Sunt constient ca exprim aici o opinie impopulara, dar, oricum, am renuntat de multa vreme deja la speranta ca voi fi vreodata popular. Asa fiind, prefer sa pun intrebari incomode, in egala masura pentru mine si pentru altii.


    • Nu cred că ar trebui să privim problema ca având legătură cu creștinismul ca sistem, nu propun și nu am propus întoarcerea în perioada în care creștinismul se impunea cu forța (nu ne-am putea întoarce acolo nici de-am vrea). Și cred că nu ne este de niciun folos să prezentăm doar două alternative alb/negru: biserica drept turmă mică sau pumn de fier; în societate (mai ales în cea de azi) vedem că lucrurile sunt mult mai nuanțate de atât. Momentul în care mi se pare mie că ne aflăm în prezent e undeva de la mijloc(care ar fi echilibrul perfect al democrației în care toate au o libertate în care pot trăi și cu care nu deranjează și nu limitează libertatea celorlalți, adică echilibrul ideal și imposibil de aflat în realitate) spre biserica – turmă tot mai mică, tot mai mică…

      Scriam într-un comentariu în felul următor:
      ~Acum un pas, care e normal și e dorit de toată lumea. Apoi încă un pas care pare normal, chiar dacă nu e dorit de chiar toată lumea. Apoi încă un pas care nu pare chiar anormal, deci poate fi acceptat încă, îi dăm drumul. Apoi încă un pas care deja pare anormal, dar s-ar putea să fie percepția noastră greșită. Încă un pas care va revolta pe majoritatea (pentru că e dorit doar de o minoritate și câțuva susținători ai minorităților), dar care trebuie aprobat pentru că toți pașii anteriori acceptați deja îndreptățește și chiar obligă adoptarea ultimului pas anormal. Noi am ajuns – după părerea mea – în această etapă. Dar aici mă refer la poziția societății față de creștinism care se manifestă în ț aspecte. Cinematografia se pare că e și el unul dintre acele aspecte.~

      Probabil încă nu deranjează pentru că zona noastră de trai nu suferă încă. Minoritățile, însă, și tot ceea ce înseamnă ”periferie” și ”marginal” va deveni centrul civilizației care va oprima majoritatea și mă întreb câtă libertate vom mai avea DOAR ca să ne închinăm.

      Sigur, Biserica a avut și are nevoie întotdeauna de critici (nici nu a dus parte) și de descoperire a adevărului urât din cadrul ei. Dar la fel e nevoie și ca grupările minoritare să fie acuzabile de adevărul urât din sânul lor fără ca gestul să fie expediat (și dat în judecată pentru) drept disciminatoriu, ci să fie tratat ca ”un adevăr” și e nevoie ca Biserica să poată să-și promoveze ȘI adevărul frumos pe care îl are. Aceste două elemente consider a fi necesare. Însă ar fi utopic probabil. 🙂

      Ceea ce prezintă filmul nu sunt doar informații și luarea măsurilor în privința răului făcut și răilor care l-au făcut. Ci reacția celor liberi cugetători care au fost cândva în cadrul bisericii și trag concluzia că nici nu se vor mai întoarce acolo date fiind descoperirile făcute. Aceasta e atmosfera pe care o lasă filmul.

      Un film de altfel interesant, după cum spuneam. Și deloc plictisitor.


      • Am inteles destul de bine ce ai spus. Nu e nevoie sa repeti. Doar ca eu am pus accentul pe problema bisericii. Ce spui tu e adevarat, pas cu pas marginalii vor deveni tot mai puternici si vor avea tot mai multe drepturi. Ne vor coplesi. Sincer incep sa ma intreb unde as putea emigra, in orice caz in Europa vestica nu. Dar deocamdata e bine la noi in tara. Insa inaintarea lor, a marginalilor de care vorbesti, se face si din cauza apatiei Bisericii. Citeam anul trecut ca in Europa peste 70% se declara crestini (nu conteaza de care). Pai crestinii astia au si ei niste voci (preoti) care-i reprezinta. Preotii ce-au facut si ce fac pentru combaterea extremismului marginalilor? Isi invata in vreun fel enoriasii? Ii aduna sa le explice ceva? II indeamna sa spuna prietenilor, vecinilor despre pericole? Biserica trebuie sa fie un lider de opinie puternic. Dar in primul rand Bisericii nu-i le pasa, in al doilea rand multi dintre preoti nu mai au credibilitate, in al treilea rand Biserica nu mai are credibilitate. Pai biserica ar trebui sa fie in linia intai in batalia cu filistenii astia. Acum poate ca e tarziu, ca daca vorbesti impotriva lor e discriminare si platesti. Au fost si sunt inca intelectuali de marca din toate domeniile care vorbesc impotriva necuratilor alora, dar exista un rau imens case s-a abatut peste occident: curentul „politic corect”. Acest curent a inlocuit cenzura bolsevica cu cenzura politicii corecte. Un nou tip de comunism se asterne incet incet peste o Europa in care ti se pune pumnul in gura (inclusiv Bisericii) si nu mai ai voie sa ai propriile opinii ci doar opiniile impuse de acest curent. De aia nu mai ai voie si nu mai poti vorbi impotriva extremismului marginalilor. Macar in comunism cenzura era pentru toti. Acum doar majoritatea e cenzurata.


  6. ”Credeam că într-o zi mă voi întoarce aici, în biserică. Dar acum îmi dau seama că este imposibil.”

    Am revazut filmul si nu cred ca asta e citatul exact. In fine …

    Mai este un punct important in film ce mi se pare foarte important: una din sursele cele mai importante pt. acesti ziaristi este un psiholog care a studiat vreme de multi ani preotii pedofili. In ciuda a tot ce a vazut si studiat spune ziaristului ca el a ramas catolic. Ziaristul il intreaba cum se poate asta, la care raspunsul e ceva de genul: biserica e formata din oameni care se poate sa greseasca dar Dumnezeu si catolicismul e dincolo de ei.
    Mi se pare magistrala faza asta!


    • `a gresi` implica nuantari: neatentie (neintentionata, nepremeditata), sau impuls nestavilit, nedisciplinat. Daca biserica e formata din oameni sau formeaza oameni (poate uneori e totuna), e o intrebare. Ce e `dincolo` de oameni, dincolo de realitatea in care traiesc oamenii? Eventual `pura` speculatie. ….


      • Off topic: Tu nu crezi ca exista nimic dincolo de realitatea asta?


      • O fi existand, doar ca se afla cumva `dincolo` de perceptia noastra. Si in treacat fie vorba, `existand`-ul in cauza (cel de dincolo, cum spui), tre sa poarte musai marca existentului de aici, altfel e de nerecunoscut pentru noi. Daca alta (ganz andere, cu totul alta) realitate nu intra in sfera intelegerii noastre, e ca si cum nu ar fi. Pentru noi, bineinteles…


      • Sunt evenimente, documentate temeinic – pe langa multe fake-uri – pe care stiinta nu le poate explica prin metodele ei. Pur si simplu le da numele de „paranormal”. Un exemplu de asemenea categorie de evenimente, bine documentate, sunt exorcizarile unde se intampla lucruri ce nu se incadreaza in nici o lege de pe acest pamant. Nu ti se pare asta un crampei dintr-o alta lume diferita de a noastra?


    • Bineînțeles că nu e EXACT citatul, l-am redat cum mi l-am amintit. Mesajul este, însă, același.
      Acesta e citatul exact: ”i thought that maybe one day i would actually go back. i was holding on to that. and then i read those letters. and something just cracked. it’s a shitty feeling.”

      Psihologul apare în film? Saviano?


      • Nu apare, e o discutie telefonica


      • Da, îmi amintesc despre cine e vorba.
        E bine că ai găsit o fază care să-ți placă.


  7. Nu mi se pare mesajul EXACT acelasi in romana, asa cum ai tradus (sau ti-ai amintit), fata de engleza. In romana mi se pare ca totul e pierdut, nu se mai poate face nimic, e imposibil. In engleza, mai ales daca vezi si filmul, exista o durere, o zbatere, personajul sufera. Nu e o decizie clara, fara resentimente, cu fata fara nici o grimasa.


    • Asta nu mai e problema mea dacă ție nu ți se pare exact. Mie îmi transmite același lucru, sentimentul imposibilității e afirmat cu alte cuvinte plus stare, atmosferă, privire etc. Nu doar un singur cuvânt exprimă același lucru.

      Plus că nu înțeleg unde aș fi zis că personajele nu suferă, că ceea ce spun nu oglindește ceea ce simt, că durerea nu ar fi reală, ba chiar motivată. Nu înțeleg unde aș fi zis eu că decizia e luată fără resentimente, impasibil. Și spun asta nu doar pentru că nu am zis-o, dar nici n-am gândit-o. E ciudat că o bănuiești.


  8. `…lucruri ce nu se incadreaza in nici o lege de pe acest pamant. Nu ti se pare asta un crampei dintr-o alta lume diferita de a noastra?` Si cum le-am putea intelege daca nu se incadreaza `in nici o lege de pe acest pamant`? Semnale (crampeie) venite dintr-o lume diferita de a noastra, ar trebui constatate, nu `documentate`, contestate chiar, daca e cazul (eventuale fake-uri). Nu?


    • Fake-uri au fost si vor mai fi. Nu vorbesc de ele. Vorbesc de acele evenimente in care sceptici au fost martori oculari si dupa studiu atent nu le-a mai ramas decat o varianta ce nu se incadreaza in sfera explicatiilor empirice: supranaturalul. Pana la a le intelege, asa cum vrei tu, mai intai sunt observate. Si sunt! Aici nu incape indoiala. Intelegerea lor este cu totul altceva.


      • Atunci cand si acestea vor fi intelese (incadrate in sfera explicatiilor empirice, cum bine spui), vor deveni normale, firesti, ne-supranaturale.


      • Da, ai dreptate. Poate ca e mai bine sa ramana neintelese 🙂


      • E de dorit sa intelegem. Ignoranta da nastere superstitiei (supranaturale).



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: