Archive for Aprilie 2016

h1

Învierea din Risen

Aprilie 27, 2016

Nu mă gândeam că mai pot vedea un film atât de neîndoios-creștin ca Risen. Așa fictiv cum e. Rareori pot participa atât de complet la emoțiile unui film. În Risen se întâmplă un lucru ce ar putea avea impact (sau am putea spera să aibă impact). Pornește din punctul necredinței și al indiferenței – adică punctul în care ne aflăm majoritatea oamenilor – și ajunge să pună sub semnul întrebării atât adevărul cunoscut până atunci, cât și indiferența cu privire la el. Un roman care începe să se îndoiască de ceea ce știe cu siguranță; un roman care se apropie de zeul Marte, dar se roagă – cu jumătate de gură – Dumnezeului în care cred ucenicii și așteaptă o revelație.

Ceea ce ne poate da de gândit, dincolo de revelația Adevărului suprem – revelația persoanei lui Isus înviat pe care îl vede cu ochii lui în mijlocul ucenicilor pe care îi catalogase nebuni cu o zi înainte – există încă o revelație. Cea care vine să infirme ceea ce credem că știm deja cu siguranță, cea care vine să ne demonstreze că am greșit. Momentul în care Clavius dă cu ochii de Isus, se întâlnește și cu Dumnezeu însuși, și se întâlnește și cu el însuși, cel care greșise înainte și cu care îi era teamă să se confrunte.

Momentul în care apare Isus e un moment cheie. În sine neutru cumva. El poate să îl transforme pe Clavius sau îl poate înțepeni și mai tare în necredința lui. Din fericire, este cu totul copleșit de ceea ce descoperă; înseamnă că omul chiar căuta adevărul, nu căuta doar să aibă el dreptate, așa cum procedăm de obicei noi atunci când ne apucăm să săpăm. Ceea ce vedem în ochii lui Clavius e și bucurie, și durere, iar acea durere arată cât de sinceră e căutarea lui, regretul că nu a cunoscut până atunci ceea ce ar fi trebuit – în opinia lui – să fi știut, apăsarea imensității care a ”dat peste el”. Momentul acela cuprinde tot filmul, ESTE cumva filmul însuși, te traversează de sus până jos ca privitor, ți se oprește în stomac ca o empatie totală și te ajută să te vezi și pe tine și să te întrebi de câte ori reacționezi așa la revelațiile lui Dumnezeu, la adevărurile cu privire la tine pe care ți le descoperă, la bucuria spre care te invită să vii. Dacă ai curajul să recunoști față de tine că ai greșit.

Filmul ăsta este o speranță uriașă, una interminabilă. Nu e doar un moment, este o viață nouă începută într-un moment. Și vorbesc cu atâta entuziasm pentru că, chiar dacă filmul are hibe, nici nu-mi vine să le caut. 🙂

Paști luminate, revelatorii și pline de pace în suflet și speranță!

h1

Celălalt

Aprilie 24, 2016

lasă-te azi acasă
uită-te pe un scaun
la masă
și vino fără tine
să mă întâlnești.
eu sunt
celălalt.

h1

Dilemă

Aprilie 24, 2016

Nu m-am hotărât
Dacă fericirea ta
Mi-e esențială
sau
Nefericirea ta
Mi-e insuportabilă.

h1

În hamac

Aprilie 22, 2016

Să mă intereseze
Doar de greierul
Cel leneș
Ca de la harnic la harnic.
Trebuie să-mi aduc
Aminte de mine
Să închid măcar
Un ochi
De decor
Iar celălalt să zumzăie
O melodie disprețuită
De toți
În afară de mine.
Să mă întâlnesc
Cu sinele
Când îmi întorc capul
Pe partea mai însorită.
Dacă lumii îi va plăcea
Și-așa sau defel
Rămâne de ochi.

13043293_10207902772480770_5480828540152247690_n

h1

Pentru că ești deja fericit, dar ai uitat

Aprilie 21, 2016

Pentru că toți avem nevoie:

Lucruri care ne fac fericiți.

h1

Amintiri cu Ionatan Piroșca

Aprilie 20, 2016

Teo despre Ionatan Piroșca. Îmi învie amintirile și atmosfera dialogurilor întotdeauna entuziasmate. Nici nu mai văzusem scrisul lui de dinaintea bolii. Cât de frumos. Frumos era chiar și tremurat, chiar și așa avea în el o estetică și o uniformitate…!

Cu drezina

O strofă dintr-o poezie scrisă de Ionatan în 1984 O strofă dintr-o poezie scrisă de Ionatan în 1984

De când am avut prima dată ocazia să vorbesc cu el, pe Ionatan îl țin minte tremurând. Era unul dintre simptomele numeroaselor sale probleme de sănătate. Dar ideile nu-i tremurau, nici voința, nici perseverența. Făcea anual, dacă era posibil, câte un drum de la Brăila până la Oradea și retur. Printre opririle de pe traseu, se numărau: Bucureștiul, Brașovul, Sibiul, Clujul, Oradea, Baia-Mare, Rădăuți, Iași, Arad, Timișoara, Bistrița. Depinde pe unde îi erau prietenii acasă și gata de o întrevedere.

În preajma lui, deși era evident un lider al grupului Cuvinte la Schimb, m-am simțit mereu liber să fac ce mă taie capul. Liber să-i întorc vorba, liber să-i contest verdictele. Asta nu înseamnă că nu mă lua la ochi și că nu mă muștruluia. Ei, nici vorbă! Dar niciodată nu avea ifose de șef, de poet consacrat, de guru pe…

Vezi articol original 856 de cuvinte mai mult

h1

Dialog

Aprilie 13, 2016

Întreabă întrebări întrebăcioase
Tu răspunzi răspunsuri
Întreabă dramele de zi
și de aer
Ca să vezi dacă duc
Dacă sunt
Dacă zâmbesc sau mă prefac
Întreabă-mi respirația
Dintotdeauna
Dar mai ales la răsărit
La apus
Dacă știe să-și construiască
Fortărețe și și poduri.
Poate nu-și aduce aminte, iar acu
Doarme cu soarele aprins
Peste cap
Și se întreabă întrebări neîntrebate.

h1

Absență

Aprilie 10, 2016

Sunt în întârziere.
Am lipsit de
Lângă Tine
Stăteai să mă aștepți
La margine de apă
Cu sfertul de soare
Deasupra.

Dar dormeam.
Eram frântă după
un nimic lucrat
cu multă migală
și dăruire.

Stăteai dimineața la cafea
Cu bunătatea
Trăgându-mă
De degete.

Mă grăbeam
Însă.
Aveam de muncit
Pe o lume
Fără sfârșit
cu multe culori
pervertite
de mânii.

Sunt absentă
De la privirea Ta
Atotștiutoare
Căci știi
toate motivele
pentru care
poți să nu mă
ierți.

Dar dacă Te rog…

h1

Vama, piesă de reținut

Aprilie 9, 2016

Așa da.

O dramă de ieri, de azi, de totdeauna.

h1

un test de personalitate

Aprilie 4, 2016

L-am încercat, cred că merită. Nu durează mult, iar rezultatele sunt foarte detaliate. Îmi pare că sunt destul de accurate. Vi le trimite și prin email, for free, dacă bifați la final o căsuță.

Iată testul, spor.

h1

Dicționare zilnice

Aprilie 1, 2016

Cuvintele tale se lovesc
de un dicționar
necumpărat
Nu le pot descifra
precum stelele
Le privesc cu luneta
totuși
Ceva luminos
trebuie să existe în ele.

Ce limbă mi-ai vorbi
dacă nu te-aș mai
desluși într-o zi?
te-ai ascunde
într-o scoică
în adâncimea oceanului?
ai trimite un ciclon
să-ți țină locul?

Trimite-mi lumea fără margini
într-un ochi de apă mic
s-o pot sorbi
dintr-o înghițitură.

%d blogeri au apreciat asta: