h1

Banalități nevidecătoare

Februarie 15, 2018

Ne așezăm la masă
Și ne servim reciproc
Banalitățile zilei
Tăiem cu grijă
Câte o felie,
Nu cumva să ne atingem
De suflete.

Ele trebuie să rămână
Neprivite, nemestecate,
Cumva să supraviețuim
Iureșului de adâncimi
Plutind frumușel
Deasupra apei.

Atât.

Important e să nu ne întâlnim
Cumva
Nici cu noi,
Nici cu celălalt.

Anunțuri

12 comentarii

  1. Privind (citind) si mestecănd: `sufletele`, implicate in banalitățile zilei însuflețindu-le. A-ți `pune sufletul pe masă` (slice nice), e ca și cum l-am (a)servi? `Neprivite, nemestecate`: pudoare sufletească, fixare în anonimat. întâlnirea cu noi depinde `cumva` de întâlnirea cu celălalt? Iureșului de adâncimi nu se supraviețuiește, se…plutește (dus cu pluta, `suprafețuitor`)…


  2. :))) Suprafețuitor.
    Poate că impresia asta mi-o dădea această ascundere a sufletului. Sau multifețuitor. Poate exagerez. Oleacă duși cu pluta suntem fiecare, deci nu mă poci avânta în critici la adresa altora. Aici, probabil totul ține de genul de nebunii pe care i le poți tolera celuilalt. :)) Și pe care ți-e mai ușor să le înțelegi.

    Poate că e vorba și de o pudoare sufletească, dar mai degrabă o fixare în anonimat aș zice. Totuși, când stai la taclale, te aștepți să nu existe un anonimat atât de accentuat încât să ai impresia că nu-l cunoști pe celălalt, încât să nu vrea să fie cunoscut (deși nu e obligatoriu să te deschizi, nici nu e specificat cât să te deschizi) și (mai ales!) să nu-l intereseze să empatizeze cu „adâncimile” tale.

    Tăiem tortul cu atâta grijă încât să nu dăm, dar să nici nu primim nimic în plus față de ce aveam înainte de a ne cunoaște cu ceilalți. Nu că e cam ciudat?

    Hm, cine știe care de care depinde..? Poate că astea două depind una de alta reciproc, nu-mi dau seama care e oul și care găina. 😀 Dintre întâlnirea cu noi și întâlnirea cu celălalt, adică. Tu ce spui?

    Nu tre să ne chiar punem sufletul pe masă, doar așa câte o felie, atunci când credem că se află în siguranță pe masă. Sau în stomacul celuilalt. :))


  3. Întâlnirea cu celălalt face cu putință întâlnirea cu noi. O inaugurează chiar. Persoană vine de la prosopon (prepoziția `pros` împreună cu genitivul `opos`) adică a avea fața îndreptată spre cineva sau ceva. Persoana (persona), sub aspect etimologic nu e o entitate în sine, ea se definește relațional interferând, comunicând cu celălalt.


  4. Îmi aduci aminte de cursurile de la facultă. 🙂

    Păi… mda. Ceea ce înseamnă oarecum că fața nu e tocmai îndreptată spre cel cu care vorbește doar… banalități, nu și cele care contează..


  5. Cele care contează, contează pentru fiecare diferit.Pentru unii, poate nici nu (prea) contează. Astfel, am putea spune că orice, sau oricine interferează cu existența noastră, contează într-un fel sau altul.


  6. Absolut. Asta mă și întrista…


  7. E drept că, nici pentru noi, ceilalți poate nu contează în măsura în care ar dori ei sau în felul în care și-ar dori.
    Însă… nu e obligatoriu ca ei să reacționeze fix cum vreau eu. Doar că asta nu înseamnă că e și.. mulțumitor. Creează o dificultate faptul că nu (i) te poți deschide în măsura în care ți s-ar părea normal pentru că, de acolo încolo, nu îți mai dai seama cum ar trebui să te raportezi la persoană, cât de aproape sau departe să(-ți) rămână. Ever felt that?

    Ma refer la cei mai apropiati pentru care esti intre cei mai apropiati.


  8. De regulă subzistă o disproporție între măsura în care mi se pare normal să mă deschid si normalitatea deschiderii altfel măsurată (după alte criterii) de către cel ori cea înaintea căruia (căreia) intenționez să mă deschid. Sub acest aspect, de acolo încolo, totul se desfășoară sub semnul imprevizibilului ceea ce nu e neapărat îngrijorător.


  9. Hm, nu știu dacă m-am făcut înțeleasă. Da, sunt de acord cu ce spui.


  10. Văzui Gifted în sara asta. Mi-a plăcut mult. O să cercetez dacă are sâmbure de adevăr. Îți spun o fază care mi-a atras atenția cel mai mult.
    Când fetița e întrebată de ce îl vrea mai mult pe Frank decât pe bunică, răspunsul ei vine fără ezitare:
    – Pentru că el m-a vrut înainte să fiu deșteaptă.

    Cred că asta e cheia relaționărilor. Dacă nu ai confortul emoțional, … la ce bun câștigul intelectual uriaș, recunoașterea națională, mondială etc., nu?


  11. Aș aduce în discuție confortul intelectual cu riscul de a părea deplasat. Asta pentru că `intelectual` inspiră clișee pereche cum ar fi intelect-efort, intelect-elevație, intelect-sublimare. `Intelectual` nu se prea `împerechează` cu `confort`, la prima vedere. La a doua vedere însă… Vreau să spun: confortul intelectual poate fi cheia care deschide procesul relaționării.


  12. Nu sunt sigură că înțeleg ce vrei să spui. 🙂 poate reformulezi.



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: