h1

Privirea în oglindă

februarie 19, 2018

Mi se întâmplă să-mi recitesc comentarii mai vechi sau diferite luări de poziție din trecut și să nu mă mai identific cu ele. Cu altele da.

Însă la un moment dat scriam că de obicei mi-am cam păstrat opiniile de-a lungul timpului. Meh, depinde. Depinde mult. Depinde mai ales despre cine e vorba. Sau despre cine era vorba. Depinde de cât de multe ai apucat să trăiești sau să înțelegi până atunci. De cât de complet cunoști problema sau de cât de mult ai reușit să empatizezi și să fii dispus să descoperi.

Acum prefer să mă gândesc la opiniile pe care mi le-am modificat de-a lungul timpului. Schimbare de care mă bucur. Chestia asta mi se mai întâmplă când recitesc porțiuni de jurnal. Când mă întâlnesc cu mine cea de atunci.

Vi s-a întâmplat să vă găsiți altul peste vremuri? În concepții, nu ne interesează barba. 😀 Care a fost reacția?

Reclame

10 comentarii

  1. Cu privire la comentarii ori postări, mă găsesc neschimbat (nu mă exprim de prea mult timp pe blogosferă). Față de cum gândeam odinioară, da, mă găsesc altul în unele privințe. Și cred că e normal să-ți schimbi anumite concepții în(tre) timp.


  2. Mulțam de gânduri! 🙂
    Cu privire la comentarii sau postări, ți-ai dori să fii schimbat în vreun fel sau îți convine că te vezi același?


  3. Uneori mă identific, alteori nu. Sunt multe ocaziile în care mă-ntreb cum de eram atât de naivă…în gând, proiecții, vise/visuri? Evident peste alți ani voi considera și comentariile/scrierile de acum….tot naive 🙂
    Zi frumoasă ție!


    https://polldaddy.com/js/rating/rating.js


    • Și eu la fel, aceeași reacție. :)) Cred că ne folosește privirea în urmă.

      Zi frumoasă și ție, mulțam de vizită!


  4. Uneori, încercând să-mi exprim în scris mai clar ideile, glisez în formulări prețioase. La asta ar fi de lucrat. Și la incosecvențe. Ar mai fi exprimările seci pe care le-aș fi vrut succinte. Astea mi-au venit acum în minte.


    https://polldaddy.com/js/rating/rating.js


  5. Știi ce semn e ăsta, atunci. Că poți fi natural și să nu te străduiești să fii mai clar, că te vei face mai ușor de înțeles. 🙂
    Inconsecvențe avem toți, le observ și eu la mine, dar numai după ce sunt tranșantă cu alții. Alteori, mult după. Iar exprimările seci – dacă înțeleg eu corect la ce te referi – nu cred că trebuie eliminate cu orice preț pentru a fi altfel. Secul trebuie să trăiască printre interesante, ăsta e farmecul, omul tre să mai fie și el însuși, altfel interesantele nu mai sunt la fel de interesante sau riscă să devină prețioase.


  6. Deci, încercând să-mi exprim mai clar ideile, risc să devin nenatural, făcându-mă astfel mai greu de înțeles. Admit că e posibil. Mă întreb pe de altă parte, ce înseamnă să fi natural având în vedere situațiile în care disimulăm cu ușurință ori de câte ori simțim că e cazul.


  7. Eu doar am pornit de la ce spuneai tu, nu am evaluat. După mine, omul se poate exprima așa cum îi vine. Dacă celălalt nu înțelege ceva, poate întreba și se clarifică, n-o văd asta ca pe o problemă..

    Ce înseamnă să fim naturali? 🙂 Păi citisem undeva că nici cei care ar vrea să fie sinceri mereu nu pot fi. Așa mă gândesc că tre să fie și cu naturalețea. Dar oricum, anumite contexte îți cer să disimulezi. De exemplu, la cateeeedră :))) Și oricum adulții disimulează mai mult decât copiii. Pe măsură ce cresc, …. 😀


  8. Eu aș numi naturalețea, spontaneitate. Ce zici?


  9. Da, exact.



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: