Consecvență
martie 28, 2018Fiecare e destul de orb la argumentele celeilalte opțiuni încât să nu dorească să cerceteze pe bune dacă nu cumva se înșală.
Timposibil
Să ne facem timpul posibil.
Karl Jenkins – The armed man: A Mass for Peace – Agnus Dei
s-o zâs
S M
- var sc_project=6081720; var sc_invisible=0; var sc_security="23030b82";View My Stats
Timposibil 
Destul de refractar la argumente, mai degrabă. Și nu fiecare.
ApreciazăApreciază
E bun, chiar te invit sa mai reformulezi daca crezi.
Nu fiecare, normal, dar exista o mare predispozitie, as zice. Eu oricum am scris ca o reactie la multe exemple de felul…
ApreciazăApreciază
Am eu o problemă cu generalizările, nu cu reformulările. Multe sunt ce-i drept, cazurile de felul…
ApreciazăApreciază
cazurile de felul..?
Eu nu prea cred că ai problemă foarte mare cu generalizările.
ApreciazăApreciază
Aste e deducție sau constatare?
ApreciazăApreciază
amândouă în același timp, aș zice. contează? amândouă se pot baza pe ceva vizibil.
cazurile de felul…?
ApreciazăApreciază
Pai… mda. Cum sa scrii despre ele fara sa generalizezi aparent?
ApreciazăApreciază
generalizările sunt legitime doar justificate statistic.
https://polldaddy.com/js/rating/rating.js
ApreciazăApreciază
Intr.o lucrare stiintifica.
Iar daca da, atunci why do you use them as well?
ApreciazăApreciază
cazurile, exemplele…
ApreciazăApreciază
just because i am human
ApreciazăApreciază
I know.
Am i not?
ApreciazăApreciază
of course you are
https://polldaddy.com/js/rating/rating.js
ApreciazăApreciază
Then why do you keep saying it?
ApreciazăApreciază
because…
ApreciazăApreciază
…i hope to find in contradictions a way to decrypt my inner self.
https://polldaddy.com/js/rating/rating.js
ApreciazăApreciază
you can.
maybe the voice telling you it isn’t legitimate to make generalisations (the perfectionist viewpoint) is not your own voice. This is what I grasp. You need to identify whom it belongs to and then to separate it from your inner voice.
When unsure, ask yourself if you really think so, if you would do it for yourself freely because you believe it, not because others told you to.
People can tell others what to do, but it doesn’t necessarily apply to all. We are not all the same and that’s a good thing. That’s one of the miracles of creation.
ApreciazăApreciază
Și scrie. Despre tine, mai ales. Indiferent cât din ceea ce scrii arăți publicului, dar scrie.
ApreciazăApreciază
Contradicțiile pot fi aparente, desigur. Ele figureaza totusi in registrul evaluarilor noastre ca cele ce nu sunt (nu se intampla) cum ne-am astepta sa fie (sa se intample). De aceea le-as numi provocari surprinzatoare, constructive, propulsive. Cu toate ca pot friza absurdul care se incadreaza in aceeasi categorie, a de-neasteptatelor. Parerea mea…
ApreciazăApreciază
Contradictiile de care ziceam nu imi par a fi aparente, dar cred ca se refera la altceva decat cele la care te gandeai..
Nu stiu daca inteleg unde bati.
ApreciazăApreciază
Orice contradictie e trecuta prin filtrele interpretarilor.
https://polldaddy.com/js/rating/rating.js
ApreciazăApreciază
te-am mâhnit?
ApreciazăApreciază
nu, deloc. m-a încercat doar o senzație similară. e ok.
https://polldaddy.com/js/rating/rating.js
ApreciazăApreciază
O senzatie similara cu mahnirea?
Uneori mi-e dificil sa inteleg ce vrei sa (imi) spui pentru ca e prea laconic sau concis mesajul ca sa imi permita sa fac legaturile intre ele.
ApreciazăApreciază
Dar ce e cert e ca nu-mi doresc sa creez stari neplacute.
ApreciazăApreciază
Nu știu despre ce discutăm, deci nu știu nici ce să răspund.
ApreciazăApreciază
O senzație similară: că nu știu despre ce discutăm de fapt.
https://polldaddy.com/js/rating/rating.js
ApreciazăApreciază
E din cauză că postarea e formulată impersonal, fără o situație concretă ca să știm la ce ne referim?
ApreciazăApreciază
În paranteză fie spus, mă gândisem la politică, parcă. La subiectivitățile pe care le are orice simpatizant al unei orientări, în defavoarea alteia sau altora. Mă sufocă subiectul ăsta deja, mai ales din cauză că văd (și am simțit concret) aberațiile tuturor membrilor acestor orientări și reușesc să îi enervez pe toți cu poziția mea și toți reușesc să mă enerveze când văd cât de temperamental își susțin oamenii ideile și la ce argumente sunt dispuși să apeleze. Grețos de-a dreptul mi se pare de fiecare dată când îi aud. Însă nu doar la politică se aplică, posibil să mă fi gândit și la alte sfere, de exemplu odată ce te afli în cadrul unui sistem, tinzi să-l aperi cu toate puterile chiar dacă el are niște hibe și o detașare te-ar ajuta să le vezi mai obiectiv. Faptul ăsta de a nu fi dispus să privești lucrurile și din altă perspectivă… de a rămâne înțepenit în cele puține pe care le știi ca să nu fii nevoit să recunoști adevărurile deranjante… îmi e tare… așa.
(Însă nu știu dacă detalierile acestea schimbă, de fapt, problema pe care am formulat-o. O schimbă? Ți se pare că exemplele aduc ceva nou?)
Oricum nu e gravă împotmolirea, noi putem oricând să ne găsim subiecte dacă pe parcurs rămânem fără obiectul dezbaterii. 🙂 De exemplu, te-aș putea întreba despre ce ți-ar plăcea să scrii dacă ar fi să scrii ceea ce simți. Atunci când îți vine să te descarci, despre ce ai vrea să scrii.
ApreciazăApreciază
Exemplele sunt lămuritoare. Aș merge mai departe, întrebând(u-mă): în cadrul sistemului ce înseamnă a gândi cu mintea ta? Nu că ar fi de neconceput, ori imposibil, ci mai degrabă vizavi de predispoziția spre așa ceva. În cadrul oricărui sistem, you name it.
ApreciazăApreciază
Trebuie neapărat să spunem „cu mintea ta”? nu e suficient să spunem „să observe și aberațiile celorlalți”?
Eu aș vrea prima dată să văd părerea ta cu privire la exemplele date de mine. Anume, tu cum reacționezi la asemenea situații, te revoltă ceva similar sau cu totul altceva, ce anume..?
ApreciazăApreciază
Aberațiile celorlalți nu le poți observa decât cu mintea ta. Nu mă revoltă, mă dezgustă. Cu atât mai mult cu cât am adoptat eu însumi nu o dată, maniera ciclopică de evaluare.
ApreciazăApreciază
Ni se întâmplă tuturor, dar important rămâne – cred eu – să învățăm din experiențe.
Eu nu știu, sincer să spun, cum funcționează mecanismul alegerii gândurilor pe care să le și credem. Dar uite… faptul că eu am avut de suferit anumite pierderi și într-o conducere, și în altă conducere, și într-un gen de muncă, și în celălalt gen de muncă, m-a dus într-o poziție în care nu pot decât să refuz să militez pentru vreuna dintre orientări (dacă e vorba despre politică), să le dezaprob pe toate și să mă enervez dacă unii încearcă să-mi vâre pe gât o anumită alegere și mai ales atunci când mă desconsideră pentru felul în care gândesc, fie făcându-mă naivă, fie introducându-mă în categorii în care consider că nu am ce căuta.. etc.
Probabil experiențele, emoțiile, frustrările ajută la formarea alegerilor, vorba unui amic, iar apoi îți găsești argumente logice susținătoare. Iar, dacă spun ce cred, părerile sunt expediate, deși reprezintă o realitate. Însă nu e și realitatea interlocutorilor. Ceea ce mă revoltă e că discuții de felul ăsta între prieteni strică atmosfera, prieteniile și mult prea ușor se ajunge la catalogări. Fiecare vrea ca celălalt să aleagă ca el. Dacă nu, e tâmpit. uite de-asta mă revoltă. Așa că pur și simplu refuz să mai discut (nu mici, mici excepții) și nu rămân în dialoguri care dezbat asta..
Cam asta despre acest.. sistem. Restul sistemelor ar avea discursul puțin diferit..
Deci.. cum ți se pare și tu de ce te luai de alții? 🙂
ApreciazăApreciază
Restul sistemelor… te-ai gândit la vreunul ori câteva anume?
ApreciazăApreciază
Poate la cel politic, asta de la care am pornit scrierea.
ApreciazăApreciază
Credeam că vrei să răspunzi la întrebarea mea și mă întrebai la care sistem mă refer în întrebare.
Da, m-am gândit la unul anume, dar prima dată vreau să fie un dialog cu du-te–vino, să nu mă simt ca la interviu. Aștept să mai răspunzi și tu la câte ceva, altfel am impresia că nu vrei să dai.. și mă demotivează, mă întristează chiar..
ApreciazăApreciază
`Fiecare vrea ca celalalt sa aleaga ca el` se aplica la toti, probabil dintotdeauna. Toti se asteapta ca alegerile sa le fie aprobate. La catalogari se poate ajunge si altfel decat usor. Asa mi se pare. Mai cred ca discutiile sunt de nerefuzat, eventual de rediscutat. Parerile pot reprezenta cel mult realitatea celui ce le emite. Despre realitatea in sine e o alta discutie (daca se poate vorbi despre asa ceva). Experiențele, emoțiile, frustrările, influenteaza eventual alegerile. De format, le formeaza autodidacticismul disciplinat. Sau nu…
ApreciazăApreciază
Teoretic pot fi foarte adevărate spusele tale. Problema intervine când vrei să le și trăiești printre oameni reali.
Da, la catalogări se poate ajunge și altfel decât ușor. Se poate. Nu înseamnă că se și întâmplă. Când ajungi pe teren și vezi cum stă situația, îți dai seama că nu poți discuta despre unele lucruri decât cu foarte puțini, altfel decibelii riscă să ajungă prea mari ca să mai merite ce urmează. Îmi folosește la ceva să știu că ”se poate” ajunge la catalogări și mai lent dacă văd că practic nu e așa? Dar teoretic sună bine.
Discuțiile sunt de nerefuzat cu unii. Care sunt acei unii îți vei da seama pe parcurs după mai multe încercări, eșuări, reușite etc. E suficient dacă ne gândim fiecare la o chestiune destul de simplă: noi vorbim cu toți cu care am putea? Nu. De ce? Și iată cum se deschid niște posibile piste de răspunsuri….
Da, corect, părerile reprezintă realitatea omului care și le exprimă. Și fiecare alege după cum crede că e mai bine, mai conform cu conștiința lui sau cu interesul lui sau măcar alege așa cum să nu piardă prea mult etc. Însă nu există decât în puține cazuri respect pentru alegerea celuilalt, chit că știm că fiecare avem libertate de gândire și de alegere.
Corect, emoțiile influențează. Nu sunt de acord că autodidacticismul formează alegerile. Poate în alte cazuri. Dar în acest caz mă foarte îndoiesc. Teoretic înveți ceva despre anumite orientări politice. Sună bine, pare simplu de ales. Pe teren, în schimb, și mai ales în ultima vreme, toate se confundă între ele, delimitările nu mai sunt valabile, fiecare împrumută elemente din celelalte orientări și etichetele lor devin relative. Ce e în piață nu e și în ”manualul de știinte politice”. Nu găsești?
PS: cu tine de exemplu cred că mi-ar plăcea să discut subiectul iritant al politicii și altfel decât vag, impersonal, în general etc.
ApreciazăApreciază
Mă simt onorat.Totodată mă întreb dacă aș face față discuțiilor de genul acesta. Asta cu referire la PS. Pe de altă parte, oamenii reali se conduc după teorii de ei înșiși elaborate. În consecință, nu văd de ce teoretic vorbind, ar fi vreo contradicție majoră între oamenii reali și teoriile lor.
ApreciazăApreciază
:))
Pai sigur ca oamenii reali isi fac propriile teorii si se conduc dupa ele, inconvenientul (uneori binecuvantarea) e ca sunt nevoiti sa interactioneze cu alti oameni care au alte teorii si practici care se pot bate cap in cap cu ale celorlalti. Adicafelea, nu traim in eprubeta.
PS. Nu cred ca ai motive sa te intrebi daca ai face fata unor asemenea discutii. Ar fi un schimb de ganduri si de faze vazute, povestite pe un fundal de lumina de seara varateca, nici prea calda, nici prea rece, la o limonada. :)) asa, ca o terapie amicala reciproca.
ApreciazăApreciază
nu trăim în eprubetă, trăim în societate
ApreciazăApreciază
So?
ApreciazăApreciază
societatea ca eprubetă
ApreciazăApreciază
Si este ea omogena sau eterogena in teorii si practici?
ApreciazăApreciază
nu zic că este, avansez o teorie…
ApreciazăApreciază
:))))
Du.te, mai, ca tu numa te joci.
Zi.mi de ce spuneai adineaori ca te intrebi daca ai face fata unei astfel de discutii. Ar fi plicti pentru tine?
ApreciazăApreciază
păi, nu suntem noi produsul societății?
ApreciazăApreciază
Si suntem identici?
ApreciazăApreciază
produse ale societății, ca să fiu mai explicit.
ApreciazăApreciază
Era clar de la bun inceput.
Da, suntem. Si suntem identici? Copiii acelorasi parinti gandesc la fel?
ApreciazăApreciază
what’s wrong?
ApreciazăApreciază
nothing`s wrong. ne formăm în societate, de aici produse ale societății. și nu e neapărat ceva de evitat. ne mai formează (deformează, după caz) și experiențele personale. ce-i drept, nu toate consonează cu alegerile noastre. părerea mea.
ApreciazăApreciază
Nu cred că gândim prea diferit.
ApreciazăApreciază
`doar` diferit. altfel cum?
ApreciazăApreciază
:))) Absolut, nimic de contestat. Dar de ce vrei sa definesti atat de exact fiecare chestiune?
ApreciazăApreciază
ma crezi ca nici eu nu stiu de ce?
ApreciazăApreciază
o fi in fibra mea…
https://polldaddy.com/js/rating/rating.js
ApreciazăApreciază
Sa fie in fibra ta sa cauti milimetrul perfect? Hmmmm. Sa.ti aduca satisfactia ceva care nu e caracteristic omului, omenescului? Hmmmm.
Cum te.ai simti sa fii pus sub microscop ca sa te incadrezi in milimetrul perfect? Hmmmm!!
Nu, nu prea cred ca e in fibra ta. Cauta sa vezi de ce. „Decat” daca nu cumva vrei sa glumesti.
ApreciazăApreciază
Zici ca tendinta spre acribie, acuratete, inechivoc, ar fi straine de caracteristicile specifice omenescului? Think again.
ApreciazăApreciază
Perfecțiunea! e departe de a fi omenească.
ApreciazăApreciază
tendinta spre… si da, tendinta aceasta de neastamparat poate tinti perfectiunea.fara a o atinge vreodata. in cazul in care perfectiunea e mai mult decat un concept vid.
ApreciazăApreciază
asta mă întreb și eu, dacă știm face diferența dintre o perfecțiune cu sens și o perfecțiune de dragul perfecțiunii, de poză, de a demonstra ceva celuilalt, de a-și confirma ceva sieși. Există o anume perfecțiune pentru care merită să lupți, o perfecțiune pe care ar fi impropriu să o numim perfecțiune (pentru că nu se referă la lucruri exacte, ci mai degrabă de probleme spirituale) și care nu e înfăptuită de noi, ci de Altul în noi. Am putea spune și că e un paradox că luptăm pentru ceva ce nu înfăptuim noi.
Dar există și perfecțiuni pentru care nu merită să lupți, cu care nu câștigi nimic esențial. Care sunt acelea.. rămâne să și le descopere fiecare.
ApreciazăApreciază
Perfectiunea `e` pentru fiecare ceea ce-si inchipuie. Asta nu exclude posibilitatea ca perfectiunea sa fie mai mult si altceva decat un concept compensatoriu vizavi de fragilitatea conditiei umane.
ApreciazăApreciază
Vorbești complicat ca să nu te înțeleg?
Și cu ce te ajută să știi că e posibil ca perfecțiunea să fie mai mult decât toate alea?
ApreciazăApreciază
Eu cred că sfințenia e mai mult decât perfecțiunea. Tu?
ApreciazăApreciază
Riscand sa definesc exact fiecare chestiune (again), propun o definire a ceea ce numesti sfintenie. Asa, pe intelesul fiecaruia. Un fel de `holiness for everyone`.
ApreciazăApreciază
Nu cred ca are rost sa formulez ceea ce stii cum as defini.
Daca mi.ai cerut asta, inseamna ca tu ai o alta definitie pentru ea. Ascult.
ApreciazăApreciază
Poate ar fi potrivit sa aruncam intai o privire asupra acceptiilor unanim acceptate in anumite perioade istorice. Antichitatea a dezvoltat o anumita conceptie cu privire la sfintenie. Perioada medievala, o alta. Timpurile moderne, mai pliate pe concretetea existentei, au tradus fenomenul in termenii fenomenologei, stiinta care tocmai isi inaugura pionieratul prin defrisarea taramului arid al superstitiilor. Eu presupun ca sfintenia e un alt mod de a spune ca fiecare suntem in felul nostru singulari (oare de aici insingurarea?), provocati sa ne descoperim singularitatea printre cei cu care se intampla sa ne intersectam in viata. Na, c-am spus-o.
ApreciazăApreciază
E și aceasta o părere.
ApreciazăApreciază
sugerezi altceva de luat in considerare (altceva decat pareri)?
ApreciazăApreciază
Nu.
Mi se pare că nu avem bază comună de la care să continuăm să dezbatem chestiunea asta, că eu vorbesc despre ceva, iar tu despre cu totul altceva, eu pomenesc o idee sau un concept, tu vrei să-l definești, iar acolo dialogul se împotmolește pentru că definițiile cu care lucrăm sunt diferite. Iar ceea ce spuneam eu înainte (și multe probleme ridicate înainte) rămâne nerăspuns pentru că te legi de câte o chestiuță minoră și eviți mesajul de ansamblu, esența a ceea ce spun, mereu ne blocăm în niște definiri, iar așa dialogul nu avansează, ci mi se pare că regresează.
ApreciazăApreciază
dezbaterea nu necesita o baza comuna. dimpotriva.
ApreciazăApreciază
dialogul poate avansa regresand aparent.
ApreciazăApreciază
când ambele părți întrezăresc un sens.
ApreciazăApreciază
ca o paranteza: convingerile sunt cladite pe pareri. spus altfel: parerile se cimenteaza in convingeri.
ApreciazăApreciază
un sens se construieste (uneori impreuna), nu e un dat in marginea caruia se jubileaza triumfator.
ApreciazăApreciază
eu aș zice că un sens se construiește atunci când amândoi vorbesc aceeași limbă.
eu totuși încă aștept să redevii tu.
ApreciazăApreciază
sa redevin eu? intai sa devin eu, avand in vedere faptul ca ceea ce sunt e rezultatul devenirilor pe care le parcurg (inca). vorbim aceeasi limba, `dialectele` difera.
ApreciazăApreciază
păi hai dă-mi și mie impresia puțin că vorbim aceeași limbă.
ApreciazăApreciază
păi uite, amândoi suntem dispuși să discutăm pe aceeași temă, în felul nostru. adică, deja vorbim o limbă comună.
ApreciazăApreciază
Asa, mai zi altele!
ApreciazăApreciază
maniera originala de a trata subiectul in discutie (subiecte in general chiar), as zice ca e suficient. altele nu-mi vin acum in minte.
ApreciazăApreciază
Mi-a venit o idee vizavi de „suntem dispuși să discutăm pe aceeași temă, în felul nostru”. Cum ar veni, fiecare în limba lui, nu? :)) Deci vorbim în limbi oarecum.
Now seriously, deci tu spui că disponibilitatea și originalitatea (poate autenticitatea, neprefăcătoria?) de a discuta. E rară maniera originală în discuții din astea?
ApreciazăApreciază
eu asa zic.
ApreciazăApreciază
Ochei..
Spuneai că trebuie să devii tu? Nu trebuie să devii, tu ești deja tu. Ceea ce devii pe parcurs vei deveni la momentele potrivite, dar asta nu înseamnă că în procesul devenirii (a veșnicei deveniri) tu nu ești tu.
Ce spuneam eu era că există o interfață pe care mi se pare că o folosești și că aceasta ne împiedică să comunicăm transparent.
ApreciazăApreciază
comunicarea transparentă e o iluzie, un mit urban, you name it. nimeni nu poate comunica astfel. ocazional interpunem fețe (interfețe?) studiate în oglinda imaginii noastre despre sine reflectată dinspre alții.
ApreciazăApreciază
Ești sigur că tu crezi astea?
Poate vrei să spui că nu poți comunica transparent 100%, asta da. Dar din ceea ce spui, ar însemna că suntem toți doar niște măști umblătoare care se fac că vorbesc. Cu unii nu ai încotro decât să comunici cu mască, să te protejezi etc. sau cel puțin să nu te irosești, dar nu cu toată lumea la fel, că așa n-ar mai merita niciun dialog și am lua-o razna. Părerea mea.
ApreciazăApreciază
Nu suntem măști, ne punem măsti. Și nu ne facem că vorbim, chiar vorbim. Standarde comportamentale prea înalte, ori idealizate, ne determină să folosim interfața, fețele noastre de conjunctură care se adaptează rapid cerințelor momentului.
ApreciazăApreciază
Da, teoretic da. Sau în general, da. Dar aici, noi…?
ApreciazăApreciază