h1

Rostiri

iunie 8, 2018

„When you are not well, or not feeling so, speak. Speak even if it is to the wind.” ~ St Gregory the Theologian

Frecvența pe care comunici așază cuvintele într-o ordine pe care n-o știam să fie a ta. Mă auzi fără să mă înțelegi, mă asculți pentru că se întâmplă să fiu acolo când apari. Nu pentru că ai avea disponibilitatea de a vedea lucrul pe care îl văd, ci doar pentru a spune ceea ce spui mereu, ca un refren bun, sănătos, aplicabil în orice situație s-ar nimeri să se ivească. Dacă se potrivește cu persoana căreia i se adresează contează deja mai puțin. Contează chiar prea puțin dacă colțul ochiului se arcuiește într-o rânjeală condescendentă, încântată că a găsit momentul să scoată o ironie inteligentă, fără să realizeze că ceea ce i se pare că critică nu se află în cuvintele mele, ci în fostele tale obișnuințe.
Dar proiecția e o chestiune delicată, dinăuntru se observă mai greu.

Ceea ce rămâne, însă, după oratoria furtunoasă este o climă atât de diferită, încât mi se face frig…

 

Reclame

8 comentarii

  1. „When you are not well, or not feeling so, speak. Speak even if it is to the wind.~ St Gregory the Theologian”. Eu unul cred că omul a experimentat vorbitul în vânt, că a vorbit adică cu rost și nu a fost ascultat. Poate chiar ignorat. Revenind la zilele noastre: nu crezi că sunt tot mai mulți cei ce vorbesc singuri (to the wind), și tot mai puțini cei ce cred că sunt ascultați fără a fi de fapt, măcar auziti? Și trăim in era comunicării…


    https://polldaddy.com/js/rating/rating.js

    Apreciază


  2. Hm, mie mi se pare că sunt atât de mulți cei care vorbesc. După care urmează punct. Vorbesc și nu-și mai dau seama dacă cei cărora le vorbesc ei îi și ascultă de fapt. Nu verifică dacă nu plictisesc, nu îi interesează ce gândește interlocutorul despre cele spuse sau chiar ce gândește interlocutorul independent de cele spuse de el. Ce gândește interlocutorul, cum se simte interlocutorul (ascultătorul, de fapt, pentru că e un simplu ascultător), dacă are și el ceva de spus, dacă nu cumva are alte probleme pe cap mai importante.

    Sau poate așa se nimerește că am eu de-a face cu mai mulți din ăștia în viața de zi cu zi, nu-mi dau seama. :))

    Cel mai des li se întâmplă asta celor care nu au cu cine discuta de-a lungul zilei (atât cât ar vrea ei sau atât cât ar avea nevoie). Și atunci, dacă dau peste un ascultător, îl sufocă. :))

    Da, trăim în era comunicării, dar probabil ar trebui să spunem în „era comunicării virtuale”. Probabil ne prea izolăm – lumea adică, în general vorbind – fără să avem și interacțiuni directe fizice, iar asta cred eu că ne face puțin mai surzi față de oamenii care există prin jurul nostru și mai atenți (excesiv de atenți) față de noi înșine, gândurile noastre, bănuielile noastre, temeri, obsesii, concluziile pe care nile tragem pe cont propriu fără să mai verificăm dacă ele chiar li se aplică oamenilor ălora din lumea reală, fără să mai verificăm dacă ăia chiar sunt așa cum ni se pare nouă la un moment dat. Iar verificarea asta contează, după mine. Pentru că așa, te verifici și pe tine. și poate ai surprize plăcute (pe lângă cele nasoale, care oricum există).
    Ce zici?

    PS: Cred că în timp totuși se reglează lucrurile, dialogurile care sunt strânse se vor lămuri până la urmă pe parcurs, trebuie răbdare și cât mai puțină exagerare (ceea ce e greu de realizat de cele mai multe ori 🙂 ).

    Apreciază


    • Eu zic că se vorbește mult, mai mult poate ca oricând. Se impune deci exersarea unei virtuți cardinale, aceea de a fi selectiv. Partea bună e că poți învăța ceva esențial din noianul de vorbiri. Dacă selectezi inteligent informația, înveți aproape din orice.

      Apreciază


      • Aproape intotdeauna. Ascultand ai sanse sa afli ce nu stiai, daca nu informativ, cel putin ceva despre felul de a fi al celuilalt.

        Dificultatea intervine cand esti „obligat” de celalalt sa-l asculti indefinitely. Si in mod repetat. Ma confrunt constant cu intrebarea: vor iesi vreodata din starea asta de vorbire continua fara sa ii intereseze ce face celalalt? Ca am incercat sa ii inteleg, sa ii ascult, unii dintre astia imi sunt prieteni apropiati, tin la ei si nu.mi dau seama cat timp ii mai pot asculta. 🙂 e extrem de dificil. Dupa astfel de intalniri, pleci ca de la o sedinta de terapie sau de spovedanie. Incarcat, adica, prea incarcat.
        Ai avut ocazia sa te confrunti cu asa ceva?

        Apreciază


  3. Da. Nu-I deloc usor.

    Apreciază


    • Cum procedezi cu ei? Si cum te simti in dialogurile cu ei?
      Ii ajuta, oare, in timp discutia cu ceilalti sa isi mute centrul de interes de la ei insisi la ceilalti?

      Apreciază


  4. Cum procedez? Încerc să ascult. De regulă nu reușesc până la capăt. Poate și datorită faptului că nu e nici un capăt. Nu știu dacă poate fi numit dialog vorbirea cum să-i zic, unilaterală, nereciprocă? Nu cred că ajută discuția. Cu privire la mutarea centrului de interes, nu știu ce să zic. Cred că e vorba despre reconfirmarea anumitor certitudini ori, după caz, infirmarea celor ce contrazic anumite convingeri personale. Nimeni nu e imun la tentații de felul acesta. Am avut și eu momentele mele perorante, și eu m-am simțit ascultat de nevoie ori între limitele bunului simț…

    Apreciază


    • Îhm.
      E drept că nimeni nu e imun (la nimic până la urmă), dar bine, unii sunt așa mereu, alții au doar momente.
      Eu mă întreb dacă pot face ceva să îi „salvez”. Nu pe toți, bineînțeles, că nu cu toți empatizezi la fel de mult. Nu toți îți sunt la fel de apropiați. Nu știu dacă sună deplasat, dar cu unii asta îmi doresc. Să-i ajut să conștientizeze ce fac, să-i ajut să treacă peste etapa asta și să ne audă și pe noi.
      Poate că e o motivație egoistă la mijloc dacă stau să mă gândesc. Poate îmi doresc să îi salvez de ei înșiși ca să aibă timp și pentru mine, să fie curioși și în ce mă privește pe mine (sau restul cu care interacționează).
      Dar mă întreb dacă confruntarea sau suficient de multa ascultare are capacitatea de a-i aduce într-o pasă mai bună.

      update: aș vrea să nu fiu nevoită să mă distanțez de unii din motivul ăsta, aș vrea să nu pierd anumite prietenii din motivul ăsta..

      Apreciază



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: