h1

Estimare

septembrie 23, 2018

Unul dintre regretele de care mă mai lovesc e faptul că uneori evaluez greșit starea celui cu care vorbesc. Sau celui căruia îi răspund. În fiecare dialog se creează o atmosferă anume, proprie lui, în funcție de cei care povestesc. Uneori ai impresia că celălalt e mai detașat decât este, de fapt, și tinzi să reacționezi mai dur decât ar fi cazul sau decât ar merita omul în cauză (Desigur, există și cealaltă variantă, să reacționezi mai îngăduitor decât ar fi cazul, dar acela e un alt tip de regret, unul izvorât din enervare, nu din părere de rău). Nu-ți dai seama decât după sau la un timp după, când oricum faptul e consumat.

Problemele aici nu se rezumă doar la a(-ți) observa exagerările (e și asta o provocare), ci de a reuși să le previi și de a reuși să restabilești armonia; sau siguranța emoțională. Poate că vorbirea despre ele ajută; atât pe mine, cât și pe alții care se identifică, au simțit la fel în anumite momente.

Reclame

7 comentarii

  1. Atmosfera dialogului poate fi o piedică în calea cunoașterii stării interlocutorului. Pe deasupra stările sunt fluctuante, instabile- atunci când nu sunt de-a dreptul pasagere-, ceea ce face imposibilă fixarea lor pe tot parcursul dialogului. Aș zice că dialogul merge pe dibuiri, pe tentative de cunoaștere. E cazul fiecăruia dintre noi care eșuăm în încercarea de a surprinde ceva ce e instabil în sine.

    Apreciază


    • Asa-i. Pai ma gandesc ca nici nu e nevoie neaparat sa se fixeze starile ca sa fie armonie, e suficient daca interlocutorii reusesc sa le surprinda in schimbarile lor. Cat de cat macar.
      Putem zice atunci atmosfere, numa sa nu ne zboare gandul la stratosfere :)))

      Apreciază


  2. Într-adevăr, instabil nu înseamnă nevalabil, nici măcar ceva de ocolit. Stările în schimbare pot fi surprinse din mers(ul dialogului), doar prezența de spirit să nu lipsească.

    Apreciază


    • Da, nu cred ca instabil e de rau aici. E chiar de dorit, mai ales daca se incepe mai morocanos, dimineata, pe tramvai sau metrou, cand de exemplu eu sunt cu juma de ochi deschis, iar gura nu e nici ea prea mobila. Dar daca e ceva haios, s-ar putea sa zambesc in creier si sa-mi aduc aminte mai tarziu si rad povestind altora faza.

      Prezența de spirit e dorita. Acu sa speram ca va fi si prezentă.

      Apreciază


    • sopratutto, cred că important rămâne să se comunice (sau că se comunică). comunicarea să continue. așa (imperfectă) cum e, arată o disponibilitate, iar, odată ce există disponibilitatea, restul devine mai ușor.

      Apreciază



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: